Interviu cu fondatorul MangaZup & AnimeZup

N-am să mint, articolul acesta, adică interviul cu cel ce a creat grupul MangaZup și AnimeZup trebuia să apară acum 7 luni. Da, ideea mi-a venit în Februarie, dar s-au pierdut întrebările și le-am găsit recent, când făceam curat prin PC. Pentru că întrebările se țin într-un fișier text, pe PC.

Lăsând ironiile, țin să-i mulțumesc lui Cedik pentru colaborare.

Înainte de început: Primele întrebări mereu sunt aceleași, în fiecare interviu. Sunt niște întrebări generale, întrebări care, consider eu, merită răspuns, indiferent de cine răspunde.

Acestea fiind spuse, să trecem la interviul cu fondatorul MangaZup și AnimeZup.

Î: Spune-ne câteva lucruri despre tine.
R: Salutare, sunt Bogdan, cunoscut și ca Flaw sau Cedik. Acum mulți ani am fost administrator al forumului Manga-Anime.ro, apoi am fondat site-urile AnimeZup (forum anime) și MangaZup (manga reader și grup de scanlations în română).

Î: Care este seria Manga preferată? Dar seria Anime?
R: Am două serii Manga preferate: One Piece și Berserk. Ambele au personaje memorabile și un univers cu o mitologie care lasă loc să îți faci propriile teorii, dar sunt atât de diferite în rest încât nu le pot compara ca să decid care îmi place mai mult.

Seria Anime este Full Metal Alchemist, varianta originală. Abordarea din prima serie mi s-a părut mai realistă și a avut un plot twist care m-a pus mai mult pe gânduri decât varianta din Brotherhood/manga.

Î: Care este genul preferat când vine vorba de citit o Manga sau de vizionat un Anime?
R: Seinen-uri pentru Manga, în special cele cu tente horror sau psihologice. La anime-uri, în schimb, sunt mai distractive cele Shounen.

Î: Cum s-a schimbat comunitatea Anime & Manga de-a lungul timpul timpului?
R: La început existau multe bisericuțe între care se purtau veritabile războaie online, cu atacuri DDoS, hacking și foarte mult trolling (uite un exemplu de dramă pe Anime-Club: ​​http://forum.anime-club.ro/forum/index.php?showtopic=3672). Apoi s-au mai așezat apele și, în mare, fiecare și-a văzut de treaba lui. Comunitățile au devenit ceva mai nișate, cu audiența lor, și nu mai erau motive mari de scandal.

Existau pe atunci trei moduri mari de interacțiune: Prima era pe forum, unde se purtau adesea discuții lungi și relativ profunde. Nu aveai voie să lași mesaje scurte, ca pe Twitter sau Facebook.

Dacă voiai să discuți trebuia să contribui și să depui efort pentru o opinie.A doua era pe Yahoo Messenger, unde se organizau adesea call-uri sau discuții de grup între fani. Bucata asta e destul de similară cu ce există în prezent pe Discord. A treia era cea față în față, când se organizau întâlniri între membrii unui forum.

Apoi au început să apară festivalurile (Nijikon și Otaku), iar lumea a început, încet-încet, să tragă la aceeași căruță. Una e să te cerți pe net și să te înjuri cu nickname-uri, alta e să o faci cu oameni pe care îi vezi față în față la evenimente. Nu mă refer la frica de a nu lua bătaie IRL,3 ci la faptul că interacțiunile acestea ne-au umanizat și am ajuns să ne cunoaștem mai bine. Pe Internet lumea tinde să fie mai sălbatică și mai agresivă decât față în față. Odată ce ajungi în acel punct descoperi că până la urmă ai de-a face cu un alt fan, ca tine, și aveți mai multe în comun decât motive de ceartă.

Din nefericire, odată cu creșterea în popularitate a Facebook, comunitățile au început să se destrame. Când au dispărut forumurile au dispărut și discuțiile mai profunde. Au persistat o perioadă mici comunități pe grupuri de Facebook, dar s-au dus și ele. Au rămas doar comunitățile locale, cu oameni care se știau de dinainte.

Înainte intrai pe forum, citeai opiniile argumentate ale lui X-ulescu, fan fic-urile pe care le scria, desenele pe care le posta pe forum, etc. Ți se părea interesant, începeai să discuți cu el și pe Messenger apoi, în timp, se forma prietenia. Cu Facebook ce să faci? Dai like la status și sănătate!

Î: Ce an consideri că a fost cel mai bun pentru comunitatea Anime din România? Sau ce perioadă?
R: Cred că în decada 2005 – 2015. Atunci au început să explodeze în popularitate forumurile și s-au organizat primele ediții de Nijikon și Otaku Festival. Accesul la Internet era comun dar în același timp nu era nici arhiprezent pe telefon, ca în ziua de azi. Lumea discuta seara pe forumuri și ziua se vedea la meet-uri.
Pe lângă festivalurile consacrate se organizau adesea și mici întâlniri între fanii anumitor comunități. Iar festivalurile erau în primul rând un loc unde te regăseai cu oameni veniți din toată țara. Aveam prieteni dragi pe care îi vedeam doar de două ori pe an, la Nijikon și la Otaku Fest.

Comunitățile erau foarte numeroase, pentru fiecare nișă: Manga-Anime, Anime-Mania, Anime-Club, AnimeZup, AnimePrime, AnimePlus, Anime-XG, Anime-Fan, Anime-Empire. Am fost anul acesta la Comic-Con și părea așa… steril. Tot respectul pentru Mircea/Luffy și ce a reușit să facă din acel eveniment, dar parcă nu are același suflet. Și nu din vina lui, au dispărut aceste comunități care înainte erau focusul unui eveniment: fiecare avea un stand unde se organizau concursuri, se strângeau fanii, se socializa. Tot ce a rămas acum e Aleea Artiștilor.

Î: Cum a apărut MangaZup? Dar AnimeZup?
R: La începuturi am fost moderator, apoi administrator pe Manga-Anime, care era la vremea respectivă cel mai mare forum de anime și manga din România, de departe. Eram însă activ și pe alte forumuri, printre care se număra și Yumeria, o comunitate anime micuță condusă de Marina.

Nu mai țin minte exact ordinea, dar totul a pornit de la un cumul de facturi. Primul a fost faptul că doream să pun bazele unui forum al meu, unde să pot face tot ce doresc din punct de vedere tehnic. Al doilea lucru a fost că m-am înțeles foarte bine cu Marina, o fată deosebită și una dintre cele mai responsabile, muncitoare și organizate persoane cu care am avut plăcerea de a colabora. Al treilea lucru a fost că am observat că pe forumurile vechi utilizatorii mai noi, în special dacă erau mai tineri, nu erau bine-veniți, ceea ce urma să ducă evident la un declin.

Drept urmare, am fondat un site nou împreună cu Marina în mod special, dar și cu ajutorul altor persoane (Tickapa, Kyo, Mayaly – și ceva mai târziu Tan și Syryus, ca să numesc doar o parte din persoanele pe care mi le amintesc). Numele de AnimeZup a fost ideea lui Tickapa și de acolo a pornit ideea de “Zup” ca un fel de brand, cu mascota Zuppy, site-urile adiacente MangaZup, Extra AnimeZup (un site unde se puteau vedea anime-uri online), Bleach România (bleach.animezup.com) – o comunitate dedicată anime-ului Bleach, condusă de Ady X și Naruto AnimeZup (un site unde se putea urmări Naruto online).

MangaZup a apărut câțiva ani mai târziu. Am uitat a cui a fost ideea, posibil chiar a mea, dar nu sunt suficient de sigur cât să îmi asum creditul. A fost primul manga-reader din România, din ce știu, și cu siguranță primul unde se puteau citi atât manga-uri traduse cât și manga-uri făcute de artiști români.

Î: Cât de greu a fost să aduni oameni pentru a forma o comunitate?
R: Suprinzător de ușor. Am pornit deja la o mini-comunitate, Yumeria, și am profitat de faptul că pe celelalte forumuri nou-veniții nu erau la fel de bine primiți. Cum politica forumului a fost să fie cea mai prietenoasă comunitate, a reușit să strângă rapid fanii anime mai tineri și să îi păstreze. Cel puțin până când forumurile au început să moară, la modul general…

Î: Care au fost cele mai mari provocări întâmpinate pe parcursul formării celor 2 grupuri?
R: Cea mai mare a fost cu hosting-ul. Pe atunci hosting-ul era destul de scump și nu se găsea chiar pe toate gardurile. Iar când comunitatea Zup a început să crească am avut probleme reale în a găsi un server care să ne facă față dar să aibă și costuri suportabile. Ne mutam odată la câteva luni până când un coleg de facultate ne-a primit pe serverul lui privat.

Sigur, se mai strângea ceva mărunțis din AdSense, dar nici pe departe cât să acopere toate costurile.

Cealaltă provocare au fost oamenii. Foarte mulți oameni = foarte multe orgolii. Adesea se lăsa cu scântei și trebuia să te chinui să împaci pe toată lumea. Un coșmar… În plus, de ce să mint, și eu puteam fi arogant și troll pe atunci. Sunt mult mai diplomat în prezent, iar asta se datorează, printre altele, și experienței căpătate atunci.

Î: Ți-a fost influențată, în vreun fel, viața de AnimeZup, respectiv de MangaZup?
R: Nu pot pune degetul pe ceva anume, dar clar au existat influențe. Pentru început, m-a învățat să lucrez în echipă, alături de ceilalți membri ai colectivului și să accept să predau frâiele și altor persoane.

Apoi am avut ocazia să îmi exersez abilitățile de leadership și de organizator. Lăsând la o parte micile evenimente online, în fiecare an trebuia să ne pregătim de festivaluri: să planificăm atracțiile de la stand, să pregătim merchandise-ul și freebie-urile, să îmi fac un buget de cheltuieli.

Nu în ultimul rând, toată experiența tehnică a fost foarte valoroasă. În vremurile lui de glorie, AnimeZup avea un trafic respectabil, parcă jumătate de milion de afișări pe lună. Așa am învățat cum să optimizezi un site, atât ca resurse consumate cât și pentru motoarele de căutare. Am învățat cum se găzduiește un server, cum administrezi o bază de date, conturi de mail și alte aspecte similare.

Una e să faci lucrurile astea pentru un blog personal, alta e pentru un forum cu mii de utilizatori.

Ca un fun fact, Shiva este artista care a desenat mascota AnimeZup și majoritatea posterelor, pe care am cunoscut-o pe Manga-Anime și care a făcut ulterior parte din echipa AnimeZup. În același timp, Shiva a fost și colega mea de birou câțiva ani buni. Am recomandat-o pentru un post pe baza experienței noastre din trecut.

Î: Ai plâns vreodată din cauza unei Manga sau a unui Anime? Dacă da, poți detalia momentul?
R: Nu am plâns dar trebuie să recunosc că mi s-au umezit puțin ochii la finalul filmului anime Grave of the Fireflies. Nu e degeaba renumit ca tearjerker. Emoționant mi s-a părut și finalul filmului Metropolis, când *spoiler* Tima se prăbușește și întreabă “Who am I?”.

Î: Ultima, dar nu cea din urmă întrebare: Lumea te știe drept Cedik sau Flaw. De unde provin cele două porecle?
R: Prima poreclă, Cedik, o am din timpul liceului. Deși unele persoane o mai poceau în Cedric sau o pronunțau așa cum se citește, e de fapt un mod mai artistic de a scrie “sadic” (sedic / cedic / cedik). Nu, nu eram sadic, dar ca orice adolescent desenam multe cranii, scheleți, monștri și alte lucruri care acum mi se par destul de infantile.

Cea de-a doua a fost influențată de trupa Flaw, dar nu vine de acolo. A scos însă termenul în evidență pentru mine și m-a făcut să mă gândesc că noi, ca persoane, suntem definiți de defectele noastre. Pornim de la perfecțiune și apoi vin defectele peste, care ne ciobesc și ne fac unici. E un concept care îmi place dar nu aș îndrăzni să spun că e inventat de mine, chit că nu l-am preluat (în mod conștient) de nicăieri.

Dacă ai ajuns până aici, țin să te felicit! Ai ajuns la final, din păcate. Din nou, îi mulțumesc lui Cedik că a ales să participe, să colaboreze. Îl puteți găsi pe MyAnimeList aici, dar, din păcate, ceea ce este prezent pe MyAnimeList nu este actualizat.

Înainte de încheiere: Click pe imagini pentru a le vedea la mărimea originală.