Interviu cu fondatorul MangaShop.ro

Salut! Astăzi, ca de sfârșit de an, vă aduc un al doilea interviu. El e realizat în luna Noiembrie a acestui an, dar l-am păstrat special pentru finalul anului. Știu, e 30 decembrie, dar cine stă pe 31 decembrie să scrie, nu? Doresc să-i mulțumesc lui eyeobs, fondatorul MangaShop România pentru că și-a rupt din timpul lui să-mi răspundă la întrebări.

Așadar, să începem, zic.

Î: Spune-ne ceva despre tine, cum ești ca persoană, ce faci în timpul liber când nu te ocupi de MangaShop?
R: Nu sunt o persoană foarte sociabilă așa că o bună parte a timpului mi-o petrec prin casă. În timpul serviciului îmi ajut băiatul la teme sau la orele online, mă uit pe Youtube și mă joc pe calculator, iar in timpul liber împachetez produsele pentru comenzi, răspund la email-uri, adaug produse pe site. :-)) Nu există o distincție clară între serviciu și acasă, așa că se intersectează destul de des…

Î: Cum a apărut MangaShop și care e povestea din spatele proiectului MangaShop? Istoria MangaShop.
R: Când eram mic mă uitam mult la televizor. Mai ales la desene animate. Cel mai mult îmi plăceau desenele animate care, la sfârșit, când afișau cine le-a facut, vedeam numai nume japoneze. Prin liceu, în timp ce mă uitam la un post tv francez de muzică, am dat din întâmplare peste o emisiune foarte cool care prezenta desene animate japoneze… ăla a fost un moment șoc pentru mine. Erau desene animate exact așa cum îmi plăceau mie… și în plus erau cu subiecte mult mai mature față de ce văzusem eu la tv până atunci. Treptat, cu mare greutate, am început să găsesc și alți fani de anime. Am descoperit o comunitate în formare. Ne dădeam hard disk-uri unii altora… după aia s-a trecut pe CD-uri… iar apoi am trecut aproape complet pe internet (mirc, edonkey, torrenți etc). Cam tot pe atunci am descoperit că multe anime au ca sursă benzi desenate… manga-uri. Să zicem că asta a durat începând din liceu până prin facultate. Spre sfârșitul facultății am dorit să îmi cumpăr primele manga pe bune. Să le am în mână, să le miros… Deja aveam un card (chestie rară pe atunci) și am făcut prima mea achiziție online, pe Amazon. Volumul 1 din Bleach. Când am primit cartea, ăla a fost al doilea șoc (pozitiv). Am descoperit că exista posibilitatea de a aduce manga în România. Asta se întampla în primavara lui 2005. în august lansam MangaShop.ro cu primele volume din Akira, Bleach, Berserk, Naruto și Angel Sanctuary.

Î: Crezi că, în viitor, va exista manga tradusă în limba română, în mod oficial? Dacă nu, de ce?
R: Acum câțiva ani s-a mai încercat și s-a renunțat. Cred că vor mai fi tentative însă piața de carte din România este una săracă, așa că dacă te duci pe o nișă, descoperi că ai un număr mic de cititori care să și cumpere. Să mergem pe ideea că ar putea exista 20.000 de cititori de manga în România (prin piraterie, în mare parte) ai zice că suntem mulți, însă nu toată lumea vrea să citească orice tip de manga ar fi oferit ca traducere… unii nu vor decât seinen, altii nu vor decât magical shoujo… unii nici nu vor să audă de traducere în limba română… alții ar dori, dar nu consideră că merită să dea bani pe ceva ce pot citi gratuit… și tot așa, iar pentru traducere, o editură trebuie să se asigure că are suficienți cititori care să cumpere cartea și deci să permită editurii să plătească licența și să îndeplinească condițiile impuse de cei care îi dau licența. Să nu uităm că cele mai populare manga apar într-un număr mare de volume și asta presupune un efort financiar considerabil pentru o editură. Încercări probabil se vor mai face pe măsură ce nivelul de trai din România va crește, însă, dacă vor avea succes sau nu, nu știu…

Î: Ți-a fost frică de ceva când ai deschis MangaShop? Dacă da, de ce?
R: Frica de faliment: o criză economică, un magazin concurent mult mai bun, o serie de decizii greșite din partea noastră, niște impozite în plus… Au fost multe momente în ultimii 16 ani când MangaShop nu s-a putut susține doar din vânzări. Am apelat la prieteni, la rude, la bancă. Până la urmă MangaShop nu vinde pâine, nu vinde apă… nu vinde calorifere sau smartphones, deci nimic din ce vindem noi nu este esențial 🙂 Iar când cineva își face bugetul, cărțile sau figurinele pot fi tăiate ușor de pe listă.
Al doilea lucru de care îmi e frică este spargerea site-ului: s-a întâmplat acum 5 ani și a fost groaznic. Nu mai vrem să se repete!

Î: În viitor vom vedea un magazin fizic MangaShop?
R: Viitorul e greu de prevăzut. Un magazin fizic înseamnă o ofertă mai redusă de produse, cheltuieli mari cu stocul, cheltuieli mari cu spațiul respectiv, amenajări etc. Reprezintă un mod complet diferit de a funcționa. MangaShop a avut mai multe tatonări în direcția asta prin creșteri de stoc, ridicările de la sediu, participarea la evenimente cu stand de vânzare etc; însă până acum varianta online pare să fie cea mai potrivită pentru noi.

Î: Care a fost prima manga vândută?
R: Nu mai țin minte. Știu că au fost mai multe comenzi care au fost “primele” și au conținut mai multe volume. Nici nu pot verifica în baza de date pentru că site-ul a trecut prin mai multe modificări și nu s-au păstrat aceste informații.

Î: Care a fost/este cea mai bine vândută Manga?
R: Naruto este seria cea mai vândută din toate timpurile. În ultimii ani, însă vorbim clar doar de Demon Slayer :-).

Î: Dacă ar fi să schimbi un lucru la comunitatea de Anime & Manga din România, care ar fi acela și de ce?
R: O să sune aiurea, dar: care comunitate Anime & Manga? Acum voi vorbi ca un moș: Pe vremea mea erau câteva forumuri mari de anime și manga cu mii de useri. Se postau discuții, certuri, review-uri, se vorbea despre fotbal și se postau fanfics. Forumurile se atacau unele pe celelalte și toată lumea se împăca (parțial și temporar) când se întâlnea la Nijikon și Otaku Festival. Avem asemenea comunități pe TikTok? pe Instagram? pe WhatsApp? Știu că sunt câteva grupuri mai mari pe FaceBook, dar indiferent de platformă, simpla postare de imagini și clipuri, nu cred că este același lucru cu a fi o comunitate. Pot să mă înșel însă. Nu vreau să schimb nimic… genul ăsta de fenomene au o viață a lor. Apar, se transformă, dispar. Fiecare generație își crează propria formă de expresie și propria modalitate de interconectare. Acum e mai ușor ca niciodată să consumi manga și anime. Există review-uri pe YouTube, sunt magazine online și offline, sunt site-uri cu baze de date și tone de informații despre serii. Nu se mai simte nevoia unei comunități underground care să facă rost din greu de aceste produse și informații și să le pună la comun. Și asta e bine.

Î: Ai recomanda pasionaților de Anime & Manga să-și deschidă un magazin de acest gen? Ce sfat le-ai da?
R: Cel mai fain lucru când îți deschizi un asemenea magazin este că intri în contact cu oameni care au gusturi comune cu tine. Eu sunt destul de îmchis în mine, însă MangaShop m-a forțat să intru în contact cu mii de oameni. Am purtat nenumărate discuții despre anime, manga, figurine, filme, viață, politică, stele și istorie. Cu unii am devenit prieten, cu alții nu am mai păstrat legatura, deși au rămas amintiri plăcute… soția mea mi-a fost mai întâi client. Viața te duce în tot felul de direcții interesante, dar sunt sigur că aceste lucruri se pot întâmpla și dacă nu își deschid un magazin Anime & Manga :-P.

Î: Crezi că va exista un serviciu de streaming de anime pur românesc? Ceva tip Crunchyroll dar axat strict pentru piața românească?
R: Nu cred. Nișă prea mica pentru risc prea mare.

Î: De la ce vine eyeobs?
R: Este un nickname pe care l-am inventat când aveam 12 ani. Începusem să învăț programare pe HC (ceva gen Sinclair ZX Spectrum). Era 1992 și încă nu aveam PC. Voiam ca progrămelul pe care îl făceam, când rula, să afișeze o denumire de autor fictiv. Ceva care să sune “englezesc”. Ceva gen “Created by…” sau “Copyright by…”. Și cum mă uitam mult la TV, mi-au venit în minte cuvintele “eye” și “observer”. Le-am unit, le-am scurtat, a ieșit “eyeobs” și mi-a plăcut cum sună. De atunci am pastrat acest nickname.