Acum ceva timp am auzit o teorie conform căreia Japonia s-a folosit de anime-uri ca să spele imaginea din al doilea război mondial (măceluri, cruzime extremă, genocid) și că asta ar fi una, nu singura, din armele pe care le folosesc. La ce te gândești când auzi de Japonia? Samurai, flori de cireși, manga, Naruto, Luffy? Nu am verificat această informație și mă gândesc că nu o să o găsim niciun document oficial care să o demonstreze, dar lumea se întreabă. Știu cum m-am simțit pe moment. M-am simțit trădat pentru că cineva încerca să-mi ia un lucru foarte important pentru mine și încerca să mă manipuleze. Am reflectat mult asupra problemei și concluzia a fost că orice s-ar fi încercat sau adevărata intenție din spatele lor, pentru mine or să rămână neschimbate. Poveștile din YuYu Hakusho, Inuyasha, căpitanul Tsubasa, Naruto, Bleach, One Piece, Fairy Tail și multe altele m-au făcut un om mai bun, pentru că anime-urile mi-au dat mai mult decât vor putea alții vreodată să-mi ia și despre asta o să vorbesc în continuare.
- Din anime-uri am învățat că ar trebui să prețuiesc un prieten și să-i fiu alături.
Am înțeles că trebuie să-l protejezi când are nevoie, că trebuie să-i fi alături și că putem să iertăm. Nu abandonăm pe nimeni, iar dacă guvernul l-a răpit sau chiar mai rău, un frate venit dintr-o lume spirituală, ar trebui să-l salvăm, sau măcar să-l ajutăm cu tema sau să mergem cu el la film sau la picnic sau ce vreți. Pentru prietenie merită să lupți. Vreau să o salvez pe Rukia, pe Robin, dar pe Sasuke nu, dar poate tu vrei că e prietenul tău.
- Simțul dreptății.
În anime-uri afli foarte repede cine este personajul rău. De cele mai multe ori se comportă ca atare și te enervează din primele două scene. Face rele și simți că ar trebui pedepsit și ce noroc avem că de obicei există un personaj principal care-l ia la bătaie și ai un moment de satisfacție. După ce vezi câteva scene de genul o să ți se ia din cheful de-a da „șuturi” în cur gratuite. Nu o să vrei să fii personajul negativ, ăla nesimțit, jegul, loaza, lighioana, mă rog, ați prins ideea. O să vrei să faci lucrurile corect, indiferent dacă e greu sau nu.
- Ambiție.
De câte ori nu ai văzut că un erou abia mai respiră, dar tot se ridică să lupte cu un adversar mai puternic? Cine a renunțat vreodată? Și pe noi ne deranjează nota aia la mate sau șeful nătâng de la muncă? Din asta să renunț? Nu pot să le demonstrez din ce sunt făcut cu adevărat?
- Lucrul în echipă.
De obicei fiecare nakama vine cu o putere diferită, cu un mod diferit de-a vedea lucrurile, gândi sau chiar simți. Ei, tocmai lucrurile astea sunt importante când vrei cu adevărat să construiești ceva sau să dejoci un plan malefic. E important lucrul în echipă și fiecare membru poate să aducă ceva unic, original. Fiecare experiență ne face tot mai individuali, iar dacă o să învățăm să ne folosim de asta, atunci o să avem numai de câștigat, împreună, cum stă bine unei echipe.
- Imaginația.
Cu asta o să închei lista. M-a ținut copil pentru o perioadă mai lungă. Când toți din jurul meu începeau să „crească” și să fie interesați de țâțe, eu îmi dedicam jumătate din timpul ăsta să mă lupt cu adversari imaginari, cu o sabie din lemn, să-mi imaginez noi puteri, să introduc noi personaje în poveste, să o duc mai departe și să mă bucur mai mult. Aveam mereu locul ăsta de evadare când voiam ca lumea să fie mai colorată, mai dinamică în jurul meu și reușea să mă poarte către un viitor mai bun al meu, pe care să-l privesc mai optimist. Poveștile chico, poveștile te însuflețesc și te mișcă. E păcat să nu le asculți.
Lista se încheie aici, dar au fost multe alte lucruri. Mi-am găsit prieteni cu ajutorul anime-urilor, am găsit muzică, am înțeles că trebuie să muncesc pentru ce-mi doresc. Am învățat și puțină mitologie japoneză, pentru că Amaterasu nu este doar puterea lui Itachi, este zeița soarelui și parcă acum înțelegi puțin mai bine de ce este un foc care arde continuu. Susanoo este zeul furtuni și Naruto abundă în astfel de trimiteri. Sigur, sunt tot felul de lucruri pe care poți să le întâlnești în călătoria asta. Unele folositoare, altele nu prea. Unele interesante, alte plicticoase, dar pot să spun că este o călătorie care merită făcută. Nu o să regret niciodată faptul că m-am uitat și că o să fiu interesat restul vieții de anime-uri. Încă odată, mie mi-au dat multe lucruri de care pot să fiu mândru. Sper că și vouă.
1 thought on “Ce am învățat din Anime-uri?”