Carole și Tuesday e o poveste care mi-a amintit de ceva filme făcute prin anii două mii cu oameni care dansează, doar că aici se cântă, dar mi-a dat același vibe pe care l-am avut când am văzut pentru prima dată Step Up, doar că…
Doar că aici lucrurile sunt și mai simple și mai complicate. Să o luăm cu începutul.
Tuesday este o fată de bani gata, fiica unei doamne foarte importante din societatea de pe Marte. Ah, nu v-am spus? Totul se întâmplă pe Marte și mai specific, în orașul Alba, cel mai probabil, același oraș care apare și în Cowboy Bebop. Și asta poate pentru că regizorul anime-ului este unul și același – Shinichiro Watanabe.
Revenim. Tuesday este o fată de bani gata și care se simte cam neglijată și neînțeleasă așa că decide să plece de acasă. Și-a luat cu ea robotul credincios și valiza pe baterii și hop în tren. Ajunsă în Alba rămâne uimită de strălucirea orașului. Copilărind într-un palat cu doușcinci de camere, grădină și piscină, având totul la botul calului, Tuesday a fost furată de imaginea orașului. La fel de furat a fost și bagajul ei. Neavând niciodată nicio grijă, normal că nu putea să-i poarte de grijă bagajului.
A rătăcit o zi întreagă prin oraș și fiecare experiență era proastă. Asta până când a întâlnit-o pe Carole. Carole cânta pe un pod și Tuesday a simțit cântecul prin toată ființa ei. S-a oprit în fața ei, dar momentul a fost despărțit de un polițist băgăcios.
De aici a început o frumoasă prietenie. Carole era total opusul lui Tuesday. Orfană, imigrantă, nu a avut niciodată nimic. Dacă Tuesday erai împiedicată, Carole colinda orașul pe skateboard, dacă Tuesday era pierdută, ea știa exact unde să se ducă. Sigur, nu putea să-și păstreze un loc de muncă pentru mai mult de-o zi, dar asta nu era neapărat vina ei. Poate că nu este cea mai pricepută persoană, dar este descurcăreață și completarea perfectă pentru Tuesday.
De aici cele două au pornit într-o călătorie de descoperire a bucuriei de-a cânta, dar și de a cunoaște succesul. Poate am fost nedrept cu Tuesday. Poate că ea nu era așa pentru că venea dintr-o familie de bani gata, poate că era așa pentru că avea o mamă dominatoare, care avea prostul obicei de-a îndoi voințele oamenilor după buna ei plăcere. Poate că nu a primit niciodată oportunitatea de-a se descurca de una singură în nici măcar o privință. Pe cele două nu le-au unit doar muzica, ci și același suflet bun și pe alocuri naiv. Dar, boy, le plăcea să cânte.
Și o făceau bine, dar bine de tot, dar ce folos, pentru că lumea nu le auzea. Sigur, au scos un clip viral, sigur că au atras niște priviri, dar ca să fii artist, trebuie să faci mult mai multe. Și aici a intervenit Gus, un bețiv, fost cântăreț, acutalmente impresar. Avea experiența muzicii de pe Pământ, iar toate referințele lui era obscure pentru fete (eu în schimb mai auzisem de ele). În preajma lor a fost și Roddy, un om care le rezolva pe toate. Împreună au pornit să cucerească scena marelui oraș.
Vreau să vă spun că nu le-a fost deloc ușor. În primul rând nu aveau bani să facă tot ce voiau. În al doilea rând, rivalul lor era o adolescentă top model, foarte cunoscută care încerca să facă tranziția dinspre cariera de model către cea muzicală. Nu doar că avea faima în spate, ci și un savant nebun care avea un ChatGPT capabil să analizeze toate hiturile din toate timpurile, să găsească tipare și să scoată cea mai bună „pesă” a tuturor timpurilor.
În timp ce ele se întreceau în cântece, planeta trecea prin momente sensibile. Pe finalul anime-ului tensiunea este crescută și pare că întreaga planetă stă pe un butoi de pulbere. Mesajul este unul foarte puternic și o să vă las pe voi să-l descoperiți, că nu-i deloc subtil și am încredere în voi că o să-l interpretați corect, fără să vă las indicii.
De fapt, uite că m-am supărat și nu vă mai zic nimic din poveste ci o să detaliez puțin despre vocile personajelor. Anime-ul este, cum ar trebui să fie toate anime-urile, în japoneză, dar cântecele în engleză. Și nu doar că sunt în engleză sunt interpretate de cântăreți adevărați. Nai BR.XX (Carol) și Celeina Ann (Tuesday) au fost vocalistele care au cântat pentru eroinele noastre. Trebuie să o spun, nu au făcut-o deloc rău. Domnul Watanabe a organizat un casting la nivel global. Nu știu ce-a însemnat asta specific, dar pare că a făcut alegerea corectă.
Pentru că m-am lungit până aici vreau să închei prin a vă spune de ce să vă uitați. Nu e nici cel mai amuzant anime, nici cel mai educativ, nici cel mai frumos, nici cel mai aventuros, dar clar nu e cel mai prost. E un anime decent, plăcut de urmărit, cu intrigă bună, făcut destul de corect. L-am văzut destul de repejor, având doar 24 de episoade, pe Netflix, și mai umblă vorba în târg că ar apărea și un sezon trei cândva, dar nu știu detalii. Oricum, o să rămâneți cu un playlist decent după ce-l terminați și o senzație de împlinire așa că apăsați play, nu aveți ce regreta.