Evangelion: 2.0 You Can (Not) Advance – Recenzie Anime

După ce acum mai bine de o săptămână scriam despre primul film din serie, iată că a venit rândul și celui de al doilea film, respectiv Evangelion: 2.0 You Can (Not) Advance. Am văzut filmul acum… foarte mult timp. Recenzia asta va conține o grămadă de spoilere, cel mai probabil, așa că-ți asumi faptul că citești acest articol.

Evangelion: 2.0 You Can (Not) Advance e cel de al 2-lea film din seria Rebuild of Evangelion, și pe deoparte e un recap al seriei, pe deoparte, consider că ar putea fi o continuare, un spin off. Un răspuns la unele întrebări. Poate fi ce vrei.

Premisa de bază a seriei: Un cataclism rade orice fărâmă de omenire, aproape. Ikari Shinji împreună cu alți oameni de vârsta lui trebuie să se folosească de ceea ce lumea îi numește Evangelioni (cea mai proastă romanizare a cuvântului Evangelion) pentru a se lupta cu așa-zișii Îngeri.

N-am să intru prea mult în detalii despre esența seriei, citiți recenzia pentru seria Neon Genesis Evangelion și a filmului End of Evangelion.

Filmul ne prezintă și un nou personaj pe nume Makinami Mari, ba chiar începe cu acest personaj. Cumva…

În timp ce filmul se deschide cu o luptă între noul personaj Makinami Mari Illustrious și un înger la fel de nou-nouț, simt că filmul „începe” cu adevărat cu scena imediat următoare. Aici, Shinji și tatăl său Gendou, care este și șeful NERV, sunt la mormântul mamei lui Shinji. Înainte de primul film, tatăl și fiul nu se mai văzuseră de ani de zile, așa că relația lor este în mod justificat incomodă. S-au ridicat ziduri unul față de celălalt. Totuși, aici, la mormântul lui Ikari Yui, ambii arată că pereții nu sunt absoluți, că sunt dispuși să-și exprime sentimentele unul față de celălalt, chiar dacă doar pe scurt.

În timp ce Evangelion a fost întotdeauna despre oameni care relaționează unii cu alții, ideea de a face doar acel pas mic spre a încerca să se conecteze cu alții este ceea ce deosebește cu adevărat Rebuild of Evangelion de seria TV originală. Personajele nu diferă în mod semnificativ de cine au fost în încarnările anterioare, dar încercând să ajungă la alții, îi încurajează și pe alții să facă același lucru, ceea ce îi împiedică pe toți să se retragă în carapacea reconfortantă a nesiguranței personale. Ayanami Rei este aparent fără personalitate în primul film și ar fi putut foarte bine să rămână așa, dar Shinji este capabil să o ”contacteze”. La rândul său, în acest film, când Asuka (acum poartă numele de familie „Shikinami”) o confruntă pe Rei și o acuză că este o „păpuşă”, Rei este capabilă să răspundă că nu este, dar, mai important, încearcă să o ajute pe Asuka, pe care o vede. ca fiind mult mai umană decât ea însăși și astfel capabilă să promoveze relații în afara „muncii” lor.

Am devenit cu adevărat conștient de acest element atunci când Rei îi invită pe Shinji și Gendou la cină pentru a încerca să-i apropie (mă rog, cumva). În mijlocul tuturor discuțiilor despre Îngeri și instrumentalitatea umană, am început să-mi îndepărtez atenția de la această cină, deoarece am simțit că se învârte mai aproape de inima filmului decât de orice altceva. Filmul urmărește o variație minoră a motto-ului succesului dintr-o altă lucrare Gainax, Gurren-Lagann, „Crede în mine cel care crede în tine”. Toată lumea este înfățișată ca o ființă care gândește și simte, chiar și Îngerii, sugerând ideea că au creier sub acele fațade monstruoase.

Cina ajunge să fie anulată, deoarece un dezastru face ca Asuka și noul ei Evangelion experimental să fie posedați de un Înger. Shinji este trimis să lupte împotriva Îngerului deghizat în EVA, dar nu poate acționa din teama de a nu o răni pe Asuka. Cu toate acestea, în ciuda protestelor lui Shinji, Gendou este capabil să preia frâiele, determinând unitatea lui Shinji să treacă pe pilot automat și să-l zdrobească pe Înger, cu Asuka încă înăuntru. Shinji este în mod justificat supărat de toată încercarea, dar ceea ce urăște cel mai mult este că a ajuns să nu facă nimic. Când Shinji se confruntă din nou cu o situație similară, de data aceasta, Rei fiind cea în pericol, Shinji este hotărât să nu repete aceeași greșeală. Chiar dacă se întâmplă ceva groaznic ca urmare, este mai bine decât să fi rămas pe margine.

Scena finală a filmului oglindește una dintre cele mai faimoase scene din Evangelion, transpusă în Evangelion: 2.0 You Can (Not) Advance, cea a lui Shinji căzând inconștient și a EVA-01 care scapă de sub control, ceea ce duce în cele din urmă la consumarea Îngerului într-o orgie de violență și „evoluție”. Totuși, în acest caz, Shinji nu rămâne pe tușă, ci deține pe deplin controlul. Dorința lui de a face ceva și de a face diferența acolo unde odată nu a putut face. Mișcările sale sunt constante și deliberate, cu o minte clar conștientă în spatele lor. În cele din urmă, Shinji este capabil să reușească pentru că a crescut ca persoană cu ajutorul celor din jurul lor, care au fost ei înșiși îmbunătățiți prin cunoașterea lui Shinji.

Pe final, Evangelion: 2.0 You Can (Not) Advance e un film foarte bun. Deși multă lume aruncă cu noroi în seria Rebuild of Evangelion din varii motive, lumea poate vorbi cât vrea, nici un anime nu scapă de ură și de gura lumii. Pot vorbi la infinit despre toată seria Evangelion, chiar dacă s-a vorbit și se va mai vorbi, nimeni nu e prea bun să aducă ceva nou. O idee nouă, o teorie nouă, o părere nouă, un alt punct de vedere.

Unii, la fel de bine, ar putea spune că Evangelion devine o vacă de muls, dar consider că povestea a rămas neterminată și multe chestii au rămas nespuse. Se vor spune? Nu pot să știu, doar timpul poate ști. Totuși, dacă se vor spune acele lucruri, eu voi fi aici, le voi comenta, îmi voi da cu părerea și cel mai important: voi scrie despre ele.

Un lucru nu știu: când voi scrie recenzie la următoarele filme Evangelion. Încă nu le-am văzut, nu știu când le voi vedea, dar imediat cum le voi vedea, voi încerca să scriu despre ele.