Bună dimineața și bine ați venit la Fortăreața Otaku! Astăzi avem o recenzie anime, sau mai bine zis, o recenzie a filmului Kotonoha no Niwa.
Puncte tari:
- Artă sfâșietor de frumoasă
- Ploaia și tunetele creează o atmosferă absorbantă
- Coloana sonoră subtilă, potrivită emoțiilor pe care vrea filmul să le transmită
- Detaliile
Puncte slabe:
- Prea scurt
Kotonoha no Niwa este o capodoperă produsă de maestrul Makoto Shinkai. Nu exagerez, Shinkai mereu când produce un anime, depășește orice limită când vine vorba de animație.
De data aceasta îl avem pe Takao Akizuki, un elev de liceu care chiulește în toate zilele ploioase pentru a se adăposti sub un gazebo pentru a desena. O întâlnește pe Yukari Yukino, o femeie mai în vârstă, misterioasă, dar și foarte frumoasă. Cei doi încep să se întâlnească regulat în parc, amândoi știi că celălalt va fi prezent acolo când plouă (știu, sună aiurea, dar are sens). Ea are probleme la serviciu, el încearcă să devină cizmar pentru a avea o viață mai bună. Totuși, ce vor face când se vor termina zilele ploioase?
Nu te poți uita la nicio lucrare semnată de Makoto Shinkai fără să-i apreciezi arta. Este, scuzați-mi expresia, al naibii de frumoasă. Asta dovedește cât de multă pasiune a depus artistul pentru munca sa. Nuanțele de verde și gri domină, invocând frumusețea și totodată starea de spleen. Orice detaliu, de la prima picătură de ploaie până la cel mai mare fulger și trăsnet.
Efectele sonore se potrivesc cu vizualul, cu ploaia, cu tunetele. Pianul agitat, vioara, totul într-o manieră sumbră. Și actorii vocali… Ceva senzațional! M-am entuziasmat.
Păcat că filmul este foarte scurt; doi protagoniști, fiecare cu povestea lui, poveste foarte diferită. Fratele lui Takao este auxiliarul lui Takao, acesta acționând ca o figură paternă. Sunt de părere că dacă Takao era mai în vârstă, Shinkai l-ar fi tăiat pe fratele lui Takao din film. În Kotonoha no Niwa, accentul se pune pe singurătate și pe găsirea confortului într-un loc neașteptat, în situații cheie care pot avea rezultate neașteptate. Nu avem parte de un vârtej de emoții, de doi străini care sunt prinși într-o dramă romanizată țesută din dorința lor de a-și găsi liniștea. Nici gând, cei doi protagoniști sunt subtili din punct de vedere al interacțiunilor, drama fiind compusă dintr-un puzzle, iar fiecare piesă a puzzle-ului este adăugată în același timp cu înaintare în poveste. Povestea lui Takao și a lui Yukino fie te va plictisi, fie te va ține captivat, una din nouă, neexistând cale de mijloc.
Dacă ar fi să mă plâng de ceva, acel ceva ar fi durata filmului. Este prea scurt, iar asta duce la un sfârșit în plop. După ce am terminat filmul, am avut o stare accentuată de disconfort, simțeam că ceva nu este în regulă.
Per total: Recomand. Pentru 45 de minute e un film chiar bun. Kotonoha no Niwa e filmul pe care-l cauți într-o zi ploioasă când vrei să te relaxezi.