Cum am trecut peste burnout? Povestea mea

Bine ați revenit la Fortăreața Otaku! Articolul acesta este mai serios. Nu este o știre, sau, ei bine, este o știre despre mine, nu este o recenzie, este un articol informativ. Burnout-ul este o problemă foarte serioasă și poate apărea sub mai multe forme.

Disclaimer! Articolul nu va fi sub nicio formă construit folosind un limbaj ”academic”.

Ideea articolului mi-a venit după ce am citit acest articol de la Dorin Lazăr. Încă de când am început această serie de articole, simțeam o oarecare stare de disconfort când voiam să scriu pe site. Doar gândul că trebuie să scriu mă făcea să mă simt anxios. Simțeam că acesta este sfârșitul Fortăreața Otaku ca întreg: fie că vorbim despre site sau comunitate. Lucrul care m-a deranjat cel mai tare a fost, cel mai probabil, lipsa de interacțiune pe site. Indiferent de cine ai fi, când depui zeci/sute de ore să scrii articole cu diferite informații care poate sunt greu de accesat pentru un otaku oarecare, să faci un brainstorming continuu să creezi interviuri cu oameni interesanți care au/avut o implicare în comunitatea Anime & Manga, toate aceste lucruri consumă timp și energie.

Am încercat să țin în mine această problemă, dar să ții anumite sentimente în interior e cel mai greșit lucru și te va face să răbufnești. Am zis de câteva ori că voi închide Fortăreața Otaku, m-am gândit foarte serios la acest lucru, pentru că, din nou, simțeam că îmi pierd timpul și energia.

Din fericire, am realizat că să mă plâng nu e cel mai bun lucru de făcut. Totuși, ce e de făcut când nu ai chef, nu ai tragere de inimă? E ”combinație” să faci ceva doar să zici că ai făcut-o, chiar dacă simți că te scârbește? Nu mă înțelegeți greșit, să scriu pe blog mă face să mă simt bine, dar procesul în sine din spate, de research, de informare mă scârbea.

Chiar și așa, mi-am impus o provocare. În ultimul articol în care am scris despre starea site-ului Fortăreața Otaku am zis că urmează să dau sala (examenul ăla la poliție unde trebuie să faci 22 de puncte, minim). Articolul l-am postat pe 25.09.2022, iar pe 27.09.2022 scriam următoarele pe discord:

dacă iau sala, scriu 10 articole zilnic timp de 14 zile

Am luat sala cu 25, deci mă țin de cuvânt. Încă simțeam o stare de disconfort, dar am zis că trebuie să trag de mine. Și am tras, și încă trag, și voi trage de mine, dar nu până la epuizare. Acesta este al 5-lea articol pe această zi, și încep să mă simt mai bine. Acesta să fi fost răspunsul? Să lucrez până uit că mă simt inconfortabil lucrând?

Totuși, n-am trecut complet peste burnout…

Cum spuneam la începutul articolului, burnout-ul poate apărea sub mai multe forme. Tind să cred că poți avea burnout și doar uitându-te la anime. Pur și simplu să nu mai ai chef să te uiți, chiar dacă-ți plac. Să te gândești: ”bă, mai bine frec menta decât să mă uit la anime”. Nici eu nu mai am chef să mă uit la anime, atât de mult. Când eram mai mic, mă uitam la anime zi și noapte, acum dacă văd un episod pe lună din ceva e bine.

Nu am remediu pentru această problemă pentru că dacă tragi de tine să te uiți la anime, nu vei da atenție tuturor detaliilor și probabil nu vei înțelege nimic. Și cum a zis și prietenul meu BeaR: