Nu voiam neapărat să scriu astăzi articolul acesta, dar sunt 32 de grade în Iași la momentul scrierii, ascult super melodia asta despre oppai care sigur te va sparge, așa că am nevoie să fac și altceva.
Așadar, ce face un anime să fie prost? Bineînțeles, întrebarea este una poate retorică, dar cu siguranță subiectivă. Am pus mai multor oameni această întrebare, și… au răspuns. Ordinea este pur întâmplătoare.
Claudiu – Membru Fortăreața Otaku
O poveste liniară, dezvoltarea slabă a caracterelor, animația, de sigur, muzica folosită.
Zerox189
Hmm. Povestea inexistentă, combinat cu fanservice exagerat.
BoGhDaN – Membru Fortăreața Otaku
Păi ce face un anime să fie prost (sau bun)?
Pe scurt, absolut orice.
Muzica, caractere, script, dialog, umor, caracterizare, world building, plot holes and so on.
Eu mereu gândesc critica mea în 3 categorii:
1. Poveste/script și tot ce e legat de ea.
2. Personaje și caracterizare
3. Univers/World Building
Povestea e cea mai importantă pentru că celelalte două nu au cum să fie bune fără o poveste bună (cu excepția anumitor personaje care pot să fie interesante dacă personalitatea lor este nimerită).
La poveste, de obicei, mă leg de cât de bine este scrisă (adică dacă nu e cretină), cât de complexă este sau dacă este o poveste simplistă: cât de bine curge povestea și cât de bine face lucrurile pe care și le propune.
La o poveste simplă, Makoto Shinkai e rege. A reușit să facă același film de nu știu câte ori and the people are still eating it up. Mie nu îmi place, pentru că mai mult de fireworks nu e, dar reușește să facă ce își propune: să simți personajele și să îți trezească sentimente. Poveștile astea simpliste sunt ori povesti care vor să lase personajele să strălucească (gen filmele lui Shinkai), ori povești care sunt ținute de mână de personaje (orice poveste unde personajele sunt doar instruemnte deoarece cară povestea mai departe). Practic, atunci când un personaj face ceva pentru că îi zice povestea, that’s not good. Când povestea se adapatează pe deciziile și motivațiile unui personaj, that’s good.La complexitate/seriozitate sunt mulți care sunt regi. Naoki Urasawa îmi trece acum prin minte, pentru că vorbesc cu cineva despre Monster. Și Monster e cu adevărat un monstru. Un horror social care explorează adâncul minții, moralității și societății umane din acea perioadă. Fiecare personaj întâlnit are un scop și povestea nu are un șir deloc previzibil pentru că e prezentată ca un puzzle pe care o să-l înțelegi doar la final, în ultimul episod. E și un anime care mereu îți va face creierul să funcționeze, pentru că dacă nu “gândești” și doar “consumi”, you missed the point.
Povestea e un lucru foarte greu de explicat, dar să zicem că ajunge.La personaje ți-am explicat o parte. Dacă ele sunt instrumente pentru poveste, that’s not good. Personajele trebuie să fie 3D, să fie complexe și dezvoltate până în punctul în care te gândești: “Yes, that could be a real person”. Și cam asta e tot aici. Asta face un personaj să fie bun.
Iar la Univers e mai mult vorba despre expozițiune, worldbuilding și reguli interne.
Worldbuilding-ul este ori soft or hard. Soft worldbuild sună cam așa: George se duce într-o zi la magazin, vede pe stradă niște tipi care se bat și se gândește: “ce dubioși”. A ajuns la magazin, a salutat vânzătorul, a văzut că nu a găsit ce îi trebuie și s-a gândit să meargă la alt magazin”Hard worldbuild sună cam așa: George, un băiat din Iași, se duce într-o zi la magazinul X, care este condus de gruparea Y, nu mulți pot intra în el, dar George infră fără probleme pentru că e prieten cu liderul grupării. Liderul e un copil de politician, de bani gata, de aia și-a vorbit gruparea, ca să aibă și el pe cine să conducă și să mai facă niște bani pe lângă. Pe stradă vede niște tipi care se bat și îi recunoaște, e un tip din fosta lui școală, care a ars în mod “misterios” acum ceva timp. Toți elevii din școala arsă s-au mutat la școli diferite și nu prea își mai vorbesc…”bla bla bla. Ai înțeles tu, worldbuilding înseamnă ceva care e lăsat la interpretarea privitorului (soft) sau ceva care este super explicat și controlat de autor (hard).
Un fel de Hayao Miyazaki vs JRR Tolkien.
Iar prin reguli interne mă pot referi la multe chestii, dar cel mai important e cât de respectate sunt regulile aplicate pe un sistem de putere (nen, reiatsu…) cât de respectate sunt regulile unei organizații, și dacă regulile sunt încălcate, nu e neapărat o problemă, atât timp cât este exemplificat în poveste într-un mod creativ și care are sens. Dacă autorul uită de propriile reguli, e o problemă :)).
Și cam astea sunt chestiile pe care le iau în considerare, dar mă rog, când te pui să scrii o recenzie ca lumea, îți vine să zici mai multe chestii. Eu nu prea pot să scriu recenzii pozitive pentru că, până la urmă știu de ce chestia aia e buna și nu îmi vine să explic :)), dar dacă văd ceva care e prost, pot să explic detaliat de ce e prost și cum poate să fie mai bun.
Danté – Fondator Manga-Kids
ţâţele exagerate, să-mi bag…, fanservice-ul ăla de-ți scoate ochii, fără gust, băgat forțat.
ShirodawaDaisuke – Membru Fortăreața Otaku (Meme lord, dar nu știți de la mine)
Faza nașpa, e că eu nu prea am văzut anime-uri proaste. De obicei, dacă mă plictisesc, le abandonez.
BeaR – Membru Fortăreața Otaku
Sincer să fiu, ce mă face să renunț la un anime sau să îl văd ca pe unul prost este în primul rând plagiatul evident, și atunci când main focus-ul este pe husbando/waifu, dar și pacing-ul prost, adaptarea rea față de manga, sau animația leneșă îl poate face să fie considerat “slab”.
Majin The 1st – Persoana despre care am crezut că a văzut 4000 de anime
Personaje de rahat, zero dezvoltare a personajelor. Villain prost, univers prost. Dramă de rahat (la tine mă uit, Attack on Titan). Prea mult fanservice, înțeleg dacă e o serie ecchi, dar altfel…
Oh, FILLERS. Și folosirea în prostie a efectelor speciale (Berserk).
Povestea plictisitoare utilizată în continuu (orice Isekai).
Grafică nasoală (One Piece).
Personaje de rahat care fac tâmpenii pentru a se potrivi poveștii de rahat.
Da_Shi – Autor @ Fortăreața Otaku
Pentru mine, un anime prost e un anime cu o poveste slabă. Celelalte aspecte (personaje, stil de desenat, ticuri verbale, etc.) contează mai puțin și le pot ignora, chiar dacă nu-mi convin prea mult, dacă văd în anime-uri un mod original prin care poți spune o poveste și vreau să mă țină prins în universul ăla.
Rareș793 – Membru Manga-Kids
Prea multe clișee, poveste și personaje neinteresante, glume de prost gust
H4kai – Membru Manga-Kids
Prea puțin fanservice.