Viața ca o joacă…
Începem direct într-o lume frumos colorată unde ne dăm seama repede că ne aflăm într-un joc. Personajele urmăresc un dragon roșu și dintr-odată ajung într-un loc unde misterioasa, dar și terifianta familie Akabane își are bârlogul.
Aflăm de la început că această familie este departe de zvonurile care-i preced. De fapt, poate doar Ichi, să fie un element mai rebel, dar ceilalți sunt niște personaje calde și gazde bune. O căsuță primitoare, unde May pregătește o ciorbă de burtă, foarte grijulie, unde AAAAA se plimbă, dar ridică moralul, iar Shiro păstorește cu multă grijă locul.
Ne aflăm în PLANET, un MMORPG în care sunt zeci sau sute de milioane de utilizatori (dacă luăm în calcul și jucătorii noi). O lume vastă, cu bresle de tot felul. Avem chiar și corporații, deoarece capitalismul scoate bani și din pixeli. Scopul jocului? Relaxare, evadare din realitate, fiind un joc VR, dar sunt și ceva bani pe acolo. La început un mit, Pasărea Neagră. Nimeni nu știe ce e sau cum arată, dar costă trei sute de milioane de yeni. Și oamenii o vor, iar pentru asta multă lume o să plătească.
Good Night World – Teme
Anime-ul debutează cu o problemă reală. Renunți la viața reală?
Ichi, acest viteaz și neînfricat caracter, în viața reală se numește Taichirou Arima. Este un hikikomori.
Ce este un hikikomori? Este o persoană care s-a retras din viața socială, nu are nicio dorință să se ducă la școală (să înțelegem de la ce vârste se lovesc de problema asta) sau la serviciu (să înțelegem că este ceva care nu se rezolvă neapărat cu maturitatea), și care a stat retras într-o cameră mai mult de șase luni. Aceste persoane stau în casă izolați și unii lucrează, alții stau pe banii părinților.
Înapoi la Taichirou. De la început aflăm că are o aversiune față de tatăl său. A făcut ceva pentru care nu poate să-l ierte și dialogul lui interior sună cam așa: „Nenorocitule, ce prost ești, ce viață de căcat!”. De câte ori se supără, țâști! În camera lui înecată de gunoaie, cu căștile pe cap și se întoarce în lumea lui ideală. În PLANET.
Acolo viața e simplă. Te rănești, faci o vrajă și ești ca nou. Nu trebuie să faci curat, nu trebuie să suporți încă o zi șeful ăla de cacao, proful ăla nebun, fratele ăla care te judecă. Parcă sună din ce în ce mai bine.
Nu e nici pe departe singura temă a anime-ului, dar mi s-a părut că a băgat-o bine în față. Direct, fără pretenții, fără menajamente, a stârnit în tine revolta și reflecția.
Bineînțeles că lucrurile sunt ceva mai complicate acolo și asta ne duce la un sinopsis care spune pe scurt următoarele. Ne aflăm în jocul PLANET unde se află patru jucători puternici. Familia Akabane. Deși aici se comportă ca o familie adevărată, în realitate sunt o familie disfuncțională și nu au nici cea mai vagă idee că s-au întâlnit în joc. Am parafrazat. Da, au cam dat pe goarnă un posibil conflict mișto, dar bănuiesc că au vrut să-l ascundă pe cel de-al doilea. Doar că cel de-al doilea a fost și cel mai urât de comunitate. Asta ne duce la…
Probleme
Am stat vreo trei minute să mai citesc niște păreri ale oamenilor care au văzut anime-ul. Majoritatea nemulțumiți. Nu s-au dezvoltat suficient personajele, ce caută AI-ul ăla acolo? Ah, n-am menționat nimic de AI?
AI-ul este o parte centrală a poveștii. De fapt Shiro, este și tatăl lui Taichirou, acel nenorocit, dar totodată și omul care a creat jocul, dar și Pasărea Neagră. Și dintr-odată misiunea lui este să distrugă toate AI-urile. De ce? Asta o să aflați dacă vă uitați. Cu toate astea lumea a fost foarte deranjată.
Drept să spun, pe mine nu m-a deranjat chiar atât de mult. Oamenii ar fi preferat anumite relații să fie mai dezvoltate, să relaționezi mai mult cu personajele. Și într-adevăr asta se putea face mult mai bine.
Pentru că are doar 12 episoade și o poveste de spus, lucrurile se schimbă repede. Ei încearcă să împletească conflictul familiei cu conflictul poveștii, dar atenția se mută destul de repede de pe unul pe celălalt și asta poate să pară haotic și cumva nesatisfăcător.
Ai senzația că lucrurile sunt date pe repede înainte. Cred că asta e o problemă universală a anime-urilor de un sezon, pentru că de exemplu, manga, are cinci volume. Probabil au pus prea multă informație, în prea puțin timp (deși ultimul episod este 45% penultimul episod). Poate au prea multă informație de unde să aleagă și ce lași pe dinafară era într-un fel important. Poate un anime bun de doisprezece episoade, e un anime în care ai material doar pentru zece și nu pentru douăzeci. Cine știe?
Părerea mea despre Good Night World
Mi-a plăcut că nu s-a complăcut în a stoarce lacrimi de la mine, cu povești triste și inventate. Mi-a dat de gândit, mi-a dat de simțit, dar după mi-a dat și o poveste. Bună, rea, s-au întâmplat lucruri acolo, imaginație, acțiune. Ba chiar are unele imagini gore, unele scene de-o cruzime rară, altele împrumutate din filmele de groază.
Mă gândesc că dezamăgirea vine dintr-un punct de vedere total opus mie. Pentru că oamenii sunt dezamăgiți că anime-ul nu și-a atins potențialul sau pentru că au băgat AI (lol, în 2023 un anime cu multă tehnologie are mult AI), sau de ce nu au făcut două sezoane, ca să poată explora cât mai bine conflictul. Ei, mie d-asta mi-a plăcut.
Nota mea este 7, gândindu-mă că a fost un produs bun. Nota lor este tot 7 (average-ul pe MyAnimeList) , gândindu-se că a e un produs ratat. Uneori, chiar nu vreau să văd anime-uri de 10, poate problema e la mine. Anime-ul poate fi văzut pe Netflix.