Am fost la Izanagi și m-am îndrăgostit!

Izanagi România este un festival de film japonez, festival ce a avut prima ediție în anul 2019. Îndrăznesc să spun că este un festival făcut de fani pentru fani.

Am fost plăcut surprins să aflu că Izanagi vine și-n Iași. De mult voiam să merg, doar că n-am avut ocazia să ajung prin București, așa că imediat cum am văzut că festivalul va veni și în Iași, mi-am luat bilet. Și la ce altceva să-mi iau bilet dacă nu la proiecția filmului Ghost in The Shell?

Inițial voiam să mă înscriu să fiu voluntar, dar n-a fost să fie.

M-a bucurat să văd că un festival de film are loc într-o clădire atât de importantă din Iași, mai exact Ateneul Iași. Ajuns în ateneu, am avut un oarecare șoc. M-a uimit să văd cât de mulți oameni sunt, iar atmosfera era foarte plăcută. Am văzut într-un mic colț câțiva fani care citeau manga, într-un alt colț era la vânzare niște merch.

O domnișoară lua interviuri la diferiți fani, din păcate la mine nu a ajuns.

Adevărul e că am sperat să fac poză cu Antonia și Cosmin. Nu a fost să fie, din păcate. Am văzut că erau foarte încărcați, ocupați, iar Cosmin era foarte emoționat. Bine, probabil toți erau, dar la el se puteau citi foarte bine emoțiile. Și cine n-ar avea emoții, totuși?

Ajuns în sala unde avea să aibă loc proiecția, o sală de teatru transformată în sală de cinema, m-am așezat pe un loc oarecare și am așteptat să înceapă proiecția. Acel ”m-am îndrăgostit” din titlu e pus intenționat acolo. Nu m-am îndrăgostit de vreo fană, ci de profesionalismul de care a dat dovadă echipa Izanagi: niște oameni au întârziat și voiau neapărat loc unul lângă altul. De înțeles.

Echipa Izanagi a căutat locuri libere prin sală, dar cum nu mai erau locuri libere apropiate, unul din membrii echipei a mers la o persoană și a rugat-o să se mute pe scaunul de lângă ea, probabil explicându-i situația. M-a uimit, totuși, să văd că oamenii au fost înțelegători cu acest lucru.

Înainte de începutul proiecției, Cosmin ne-a rugat să așteptăm să se termine creditele de final, să ascultăm coloana sonoră. Nu reușesc să înțeleg exact motivul, dar nu pot să spun că-mi pare rău. Cel puțin la Ghost in The Shell, coloana sonoră e destul de bună.

Când mi-am cumpărat bilet la Ghost in The Shell, știam în ce mă bag. Știam că acest film are o istorie despre sunetul ciudat, despre calitatea video care poate fi precară, sau nu.

Din punct de vedere al sunetului, experiența a fost destul de ciudată. Unele elemente ale sunetului erau ”poziționate” destul de ciudat. Ba auzeai dialog dintr-o parte, ba din alta. Nu am înțeles de ce s-a întâmplat asta, dar aici nu a fost vina Izanagi și probabil nici a sonorizării prezente. Cum am spus, filmul ăsta are o istorie anume.

Pe partea de video, fiind persoana care sunt (dacă știi, știi), nu au fost probleme. Filmul s-a văzut superb. Jos pălăria!

Îmi pare rău că n-am rămas la dezbaterea despre film, timpul nu a fost de partea mea. Poate dacă mă organizam mai bine…

Nu știu dacă Izanagi va reveni în Iași și în 2024, dar dacă nu, sper să ajung la București. Atunci poate apuc să fac și eu niște poze, nu ca astăzi.

Dacă articolul acesta ajunge la Izanagi, și sigur va ajunge pentru că o să îi etichetez, o întrebare am și-mi cer scuze că sunt indiscret: Subtitrarea este, în vreun fel, apropiată de cea de la proiectul Legacy?

Leave a Comment