One Piece – În carne și oase

Tocmai s-a lansat live action-ul One Piece pe Netflix și am fost asaltat de întrebări. Cum ți se pare? Cui îi este adresat? De ce e o porcărie? De ce nu e o porcărie? Și pentru că voi ați întrebat, eu o să vă răspund.

Când aud că un anime sau manga o să „primească” un live action, sunt puțin circumspect, pentru că dacă sunt implicate ceva elemente de fantezie, șansele ca produsul să fie unul reușit scad. Mai târziu o să intru puțin și în anumite detalii pe tema asta, dar când am auzit că o să iasă unul după One Piece, am fost de-a dreptul dezamăgit.

Dacă ai văzut One Piece, sau înțelegi măcar amploarea fenomenului, cu manga pornită în 1997 și cu serie anime pornită în 1999, și câte lucruri s-au întâmplat în acești 26 de ani de când povestea a prins viață, îți e greu să-ți imaginezi că un astfel de produs va atinge într-un fel esența pusă în milioanele de pagini. Și în plus, cine ar vrea să-l vadă?

Credeam că fanii înfocați o să-l urască, iar ceilalți o să-l ignore. Înaintea seriei a fost scepticismul, au fost meme-urile, glumele. Lucrurile nu arătau bine. A fost lansat, am primit mail, l-am ignorat. După o săptămână, după ce am considerat că m-am pregătit destul și că pot să diger tot ce văd, i-am dat play.

Și așa am fost aruncat mai bine de zece ani în trecut, când am dat play primului episod din One Piece. O barcă, un butoi, o navă. Un omușor vesel, optimist și făcut din cauciuc. Pentru mine a fost  o călătorie nostalgică, care nu a invalidat deloc (așa cum poate ar pretinde unii) valoarea produsului.

Seria aceasta acoperă primele 45 de episoade. Mai mult sau mai puțin. Intrat într-o spirală a timpului, gândindu-mă la mine și ce vedeam acum zece ani, eu din prezent deveneam puțin confuz. Lucruri se întâmplau în fața ochiilor mei și nu puteam să-mi dau seama dacă memoria mă lăsa sau unele lucruri erau schimbate. Am decis să merg mai departe și abia la final m-am interesat să văd ce s-a schimbat, cum și în ce fel. Odată ce m-am lămurit cu schimbările și am stat să mă gândesc la ele, am concluzionat că nu sunt o problemă reală, ci doar un prilej ca oamenii să se plângă de ceva, în timp ce se laudă cu cunoștințele lor.

Să explic puțin. În primul rând live action-ul este o adaptare a seriei manga, deci prin definiție lucrurile se vor adapta în funcție de nevoile producătorilor, regizorului și cine mai are vreo nevoie pe acolo. În al doilea rând, schimbările nu au urmărit divagarea de la miezul poveștii, ci din contră, au fost făcute pentru a ajuta. O  să dau și un mic exemplu/spoiler. În live action, Zoro a fost implicat într-o scenă care nu există în manga, ci doar amintită într-un dialog. A dăunat cu ceva? Nu. A ajutat cu ceva? Da. Pentru cei care știu ce se întâmplă mai departe, știu cine este și pe cine a reprezentat persoana cu care s-a luptat Zoro. Pentru cei care nu știu nimic despre ce se întâmplă în viitor, a fost doar o scenă de luptă în care au văzut cât de puternic este spadasinul. Și modificările și adaptările au fost în mare parte în liniile astea.

Haideți să vă spun care cred eu că sunt punctele tari ale seriei.

În primul rând producția. S-au vărsat numai puțin de 138 de milioane de dolari în 8 episoade. Nu-i puțin deloc, dar mai ieftin decât ultimul Transformers care e un rahat. Au fost construite nave, decoruri întregi, machiaje bune, CGI la minimum, făcut cu bun-simț și răspundere. Nu ești într-un film DC, unde vezi lumea în tușe de negru și verde, ci lucrurile sunt clare, colorate, plăcute. Totul ce ține de vizual este făcut de la bine în sus și asta era una din marile mele temeri, dar s-au descurcat admirabil aici.

În al doilea rând, actorii. Au făcut o treabă extraordinară, fiecare aducând pe Netflix din spiritul personajelor, aducând chiar și din reacțiile tipice manga sau anime-urilor, unde știi dintr-o singură privire ce gândește sau ce simte personajul, iar ei nu au reușit să facă asta, nici nu aveau cum, dar nici nu s-a ridicat părul pe mine din cauza cringe-ului. Și ăsta este unul din lucrurile care nu vor depăși niciodată paginile manga sau anime-urile, e ceva specific și imposibil de replicat de un om în carne și oase.

Un alt lucru care nu va transcende dincolo de manga/anime-uri sunt luptele. Oricât de bine ar funcționa, ar arăta, oricât de natural o să fie, luptele nu vor avea aceeași însemnătate și unul din motive este că luptele în filme sunt dure, tind spre violență, dar în anime-uri sau manga, sângele e parcă mai diluat, țipetele mai de suportat, rănile de privit. Pentru mine sunt două experiențe diferite, dar poate mă înșel. Spuneți-mi în comentarii.

Revenind la adaptările din serie, ele au fost făcute cu un scop, au venit natural în poveste și au oferit un produs live action bun. Unii au fost supărați că anumite personaje nu au apărut și că ele or să fie importante mai târziu. Care mai târziu?

Netflix deja a anunțat că sezonul doi se va produce. Bun. Asta-nseamnă mai târziu? Pentru că deși e ceva ce mi-a plăcut, nu cred că seria asta o să aibă un viitor prea lung sau prea strălucit. De aici lucrurile se complică, personajele tot apar, firele narative se tot împletesc. Magnitudinea și greutatea unei povești ca One Piece stă în locurile, personajele sale, și poveștile din spatele lor. Fiecare arc aduce multe lucruri memorabile în felul său. Dacă nu ești hotărât să investești douăzeci plus de ani, mai bine nu o mai face.

În final, vreau doar să spun că One Piece este probabil cel mai bun anime/manga și va rămâne așa pe veci. Și o spun eu, iar dacă nu mă crezi, treaba ta. Dar probabil o să fie un anime care o să dispară odată cu o generație sau două, cei care l-au început și apoi l-au ținut de parcă viața lor depindea de asta. Nu știu câți or să se mai încumete să pornească pe acest drum, să citească o mie de capitole, sau să vadă o mie și ceva de episoade. O să devină încet și sigur Everestul anime-urilor, dar vă garantez, că odată ce sunteți în vârf, lumea se vede altfel și sper ca live action-ul ăsta să-i facă pe mulți să ia calea asta.

4 thoughts on “One Piece – În carne și oase”

  1. Am devenit optimist și chiar entuziasmat de ideea de One Piece live-action după ce am aflat că Oda e implicat și că și-a dat acordul. E evident că își iubește povestea și personajele create, nu ar fi acceptat un rezultat slab doar pentru bani.

    Pot spune că seria nu m-a dezamăgit ca fan. Casting-ul a oscilat între acceptabil și excelent iar lucrurile care nu mi-au plăcut au fost din motive subiective, nu e nimic pe care să pot pune degetul și să zic da, chestia asta e nasoală. Cred că de asta a și avut succes, a reușit să păstreze spiritul personajelor.

    P.S. Cel mai bun anime / manga shounen? Absolut, poate doar Hunter x Hunter ar fi comparabil. Dar cel mai bun la modul general, acolo e cam forțat, iar asta o spun ca unul pentru care OP ar fi clar numărul 1 în topul personal.
    De exemplu, la manga-uri Berserk e net superior grafic și are și el o poveste, un univers și personaje excelente. La anime-uri, Cowboy Bebop e o operă de artă dar fără a sacrifica partea de entertainment.

    Reply
  2. Cand m-am apucat de one piece deja avea cate sute de episoade. Stiu ca veneam acasa de la scoala si puneam si cate 10 episoade in taburi diferite la incarcat pe vremea aia pentru ca nu aveam un internet prea stralucit, doar ca sa pot sa le vad apoi unul dupa altul si sa nu stau sa se incarce. Imi aduc aminte cu drag de momentele alea si probabil as face-o din nou daca ar fi necesar. Cunosteam chiar si o prietena care dadea rewatch la serie o data pe an…. suna tentant dar deja am un astfel de “ritual” si nu cred ca ar mai avea si One Piece loc din pacate :)) In mare parte sunt de acord cu postarea si astept sa vad ce ne rezolva viitorul. Tot asa.

    Reply
  3. Voiam si eu sa ma apuc de live action dar cum ai spus si tu, aveam dubii legate de modul in care sunt prezentate efectele CGI si dialogul personajelor. Probabil o să ma apuc si eu de el, sunt curios ce vibe o sa îmi dea și daca o sa se ruleze cu preferințele mele.

    Reply

Leave a Comment