Shin Godzilla, o bijuterie cinematografică din 2016, readuce legendarul monstru în viață. Regizat de Hideaki Anno și Shinji Higuchi, acest film îmbrățișează o perspectivă modernă asupra legendarului monstru Godzilla. Într-o poveste plină de dramă și acțiune, Japonia este lovită de o amenințare colosală: Shin Godzilla, o creatură terifiantă.
Au trecut 69 de ani de când Godzilla a început să ne emoționeze, să ne îngrozească și să ne entuziasmeze, creându-ne o plăcere morbidă față de cinematografia japoneză. Pentru mine, Godzilla este o creatură care scoate la iveală tot ce este mai bun și mai rău din noi înșine: creată de propria noastră dorință de a avea cele mai bune arme atomice, chiar dacă asta înseamnă să distrugem mediul înconjurător și ce ne este drag. Totuși trebuie să iertăm omenirea pentru acele greșeli și săo protejăm de aceste abominații ale naturii.
Semnificația creației, numită și Godzilla s-a schimbat de-a lungul anilor: de la originalul din anul 1954, folosindu-l ca simbol al distrugerii nucleare, până la remake-ul din 1984 ce s-a folosit de Godzilla pentru a transmite un mesaj legat de Războiul Rece.
Trecând peste foarte multe, ajungem la filmul cu numărul 33 și anume Shin Godzilla, denumit și Shin Gojira. O capodoperă cinematografică creată de tatăl Evangelion împreună cu Shinji Higuchi.
Acest film decide să ia o abordare serioasă a celui mai nou atac al lui Godzilla asupra Japoniei și a tuturor problemelor care vin odată cu apariția unei șopârle uriașe în lume. Unii fani au spus că seamănă mult prea mult cu originalul film Godzilla. Acelor fani, le spun că Shin Godzilla are multe de oferit în afara unui echivalent modern cu filmul din 1954.
Amplasat în Japonia modernă, un gheizer misterios de abur și apă iese din Golful Tokyo și distruge o parte a Tokyo Bay. Șefii guvernului japonez pornesc imediat încercarea de a decide ce ar putea reprezenta acest fenomen, majoritatea spunând că este un fel de activitate vulcanică nouă. Unul dintre secretarii adjuncți, Rando Yaguchi (Hiroshi Hasegawa), presupune că trebuie să fie o creatură oceanică vie, dar este luat în râs, totul până când o coadă masivă se ridică din apă și începe să se miște spre țărm.
Acest film ne este ”oferit” de compania care a mai produs alte 28 de filme Godzilla și anume Toho. Dacă ești măcar un pic interesat de cinematografia nipponă (de-a întregul, nu doar anime), nu ai cum să nu fi auzit de Toho. Un lucru interesant: Toho a vrut ca filmul să fie mai mainstream, astfel încât să rezonenze toată lumea cu filmul, nu doar poporul japonez. Totuși, Hideaki Anno s-a opus vehement acestui lucru.
Revenind, o situație care necesită compasiune și empatie este tratată cu întrebări reci de către sistemul guvernamental. Democrația nefiind echipată pentru a face față atacurilor monștrilor giganți în timp util și eficient.
În loc să ne concentrăm asupra oamenilor care luptă cu Godzilla, ni se oferă sute de personaje diferite care au ceva de spus despre această creatură. De la biologii care doresc mai multe informații, până la protestatarii din afara laboratoarelor de cercetare care luptă pentru a împiedica armata să omoare această specie nouă și nedescoperită și până la vocile fără corp pe care le auzim de-a lungul filmului care vorbesc despre prăbușirea bursei, prăbușire adusă de Godzilla.
Învățăm foarte puține despre aceste personaje ca oameni, în afară de Yaguchi care vrea să fie prim-ministru în zece ani și toți reacționând la cămașa împuțită a cuiva. În schimb, se pune mult accent pe auzirea cât mai multor voci posibil și pe voința puternică a poporului japonez. După ce primul atac asupra entității numite Godzilla eșuează, iar Statele Unite amenință că vor arunca o armă termonucleară asupra monstrului, anihilând Tokyo în acest proces, ni se prezintă o scenă puternică în care guvernul află că patria lor este pe cale să fie distrusă de focul atomic. Iar. Cele mai multe dintre aceste reacții rămân tăcute, dar un lucru a rămas intact: Ei refuză să-și lase țara să se prăbușească așa.
Sunetele prezente într-un film Godzilla sunt foarte distincte și ajută să-i confere seriei identitatea. Putem spune că este un film Godzilla după efectele sonore și muzică.
Este Shin Godzilla un film perfect? Nu, sunt mai multe probleme. Ori de câte ori filmul trecea într-o locație diferită sau introducea un personaj, ceea ce se întâmplă mult mai mult decât credeți că s-ar întâmpla, pe ecran apărea un text ”ajutător”, text pentru a ne lumina. Acest lucru a devenit obositor după un timp, mai ales când textul era de obicei destul de mare și ocupa o parte semnificativă a ecranului. Nu a ajutat faptul că mă uitam la asta cu subtitrări, așa că acele fragmente de text aveau părțile lor în engleză scrise deasupra textului japonez, ceea ce făcea totul greu de citit. Am încercat să mă uit și cu subtitrare în română, dar e imposibil. Am văzut vreo 20 de minute de film în română, dar am renunțat.
Per total, mi-a plăcut filmul Shin Godzilla. L-aș descrie ca pe un film inteligent, dar nu neapărat unul profund. A fost o decizie inteligentă de a face din națiunea nipponă personajul principal, mai ales când vedem că frica și oroarea situației înlocuiesc partea logistică și detașată emoțional a muncii guvernamentale. Nu cred că filmul încearcă să spună ceva profund, dar a vrut să arate tenacitatea poporului japonez și cât de departe au ajuns de la primul film Godzilla. Deși au existat efecte speciale, uneori nu mi s-au părut credibile. Aveau o grafică ciudată, dar poate e vina mea, că sunt obișnuit cu cinematografia din America. Asta mai ales când acțiunea avea loc ziua. Pe scenele unde acțiunea era setată noaptea, efectele erau cel puțin epice.
Dacă aveți ocazia, posibilitatea, șansa, etc., vizionați filmul pe un televizor. Dacă aveți și un sistem audio care e măcar stereo sau 2.1, deja e și mai bine. Dialogul, muzica, sunetele, bass-ul, totul e divin făcut în acest film, mai ales că prezintă un mix 3.1, care e foarte rar pentru cinematografia nipponă. Eu am conectat laptop-ul la televizor și m-am uitat și nu regret nicio secundă alegerea făcută. Mai ales că sunetul era redat printr-un sistem stereo extern. Totuși, cum nu toți își permit, un televizor își va face treaba mai mult ca perfect.
Ar trebui să scriu recenzie și la Parasite.