Recenzie Anime – End of Evangelion

End of Evangelion este un film produs în anul 1997 de Gainax împreună cu Production I.G. Filmul lasă în urma acestuia mult prea multe întrebări legate de soarta asociației NERV, a copiilor, multe întrebări legate de îngeri și mult prea multe nelămuriri legate de poveste.

Prevenind un ”al treilea impact”, asociația NERV este atacată, SEELE lansează un atac asupra Tokyo-3, toatea acestea pentru a mușamaliza cu orice cost tot ce este legat de ”Proiectul Instrumentalității Umane”. Asociația NERV trebuie să lupte cu cel mai de temut oponent: însăși omenirea.

Deja nu mai este un secret că seria Evangelion îmi este foarte dragă, am scris și vorbit în continuu despre ea. Indiferent că vorbim despre filmele Evangelion sau seria TV, sau, de ce nu, seria manga (deși asta e altceva).

Din punctul meu de vedere, filmul acesta este mult mai profund decât seria TV. Nu mai este doar despre Shinji și despre cât de traumatizat este de EVA și cât de mult îl face să sufere că este obligat să piloteze acea invenție, ci e mai mult o explicație a tot. Sau nu? Nu știu să spun exact. Precum arta, fiecare persoană interpretează în propriul fel ce înțelege din filmul End of Evangelion. Plus, e interesant cum părerile și percepțiile se schimbă la fiecare vizionare a seriei, fie că vorbim despre seria propriu-zisă de 26 de episoade, filmul acesta sau restul de filme.

Ce e și mai interesant, pe lângă faptul că fiecare individ își schimbă percepția la fiecare vizionare, este faptul că indiferent de numărul de oameni și de numărul de vizionări, niciodată nu vor exista 2 sau mai multe păreri/percepții asemănătoare.

Dacă seria TV a avut probleme cu bugetul (deși și aici sunt împărțite părerile, unii spun că au fost probleme legate de timp, alții spun că au existat probleme legate de buget) la ultimele episoade, filmul End of Evangelion e total altceva. Da, grafica e aceeași ca cea a seriei TV, dar calitatea nu. E greu de descris în cuvinte sentimentele pe care le vei simți când vezi filmul, sau fiorii pe care-i vei simți pe șira spinării.

Să nu mai spun de coloana sonoră. Dacă seria TV are ”Fly me to the moon” ca melodie simbolică, filmul End of Evangelion are melodia ”Komm, süsser Tod”.

Cred că mă abat destul de mult de la subiect. Poate că nu ajută faptul că am văzut filmul acum câteva luni bune și nu-mi aduc aminte mai nimic. Am să o spun, seria Evangelion, toată, este o creație divină, iar cine urmărește seria știe că astea nu sunt vorbe goale, niște cuvinte aruncate în vânt. Toată seria e plină de referințe religioase și istorice (mai puțin, totuși).

Oricum, trebuie să spun și de rău, deși nu ar fi neapărat un minus, sau ceva negativ următoarele: Filmul m-a lăsat… Nu știu dacă există un termen. Îndrăznesc să spun, conștient de faptul că se va interpreta, nesatisfăcut. Am simțit că mi-a dat cineva o lovitură foarte puternică în stomac în timp ce mă strângea de gât (altă referință la filmul End of Evangelion), în timp ce zgâria cretă pe tablă. Am avut sentimente foarte mixte. Și un clișeu pe care cei care nu au văzut seria îl aud des: Seria m-a făcut să-mi schimb modul cum percep viața, dar nu pot explica cum și în ce fel.

Per total: Recomand. După ce ai văzut filmul, mai pune mâna să-l vezi o dată, și încă o dată, și încă o dată. La fiecare vizionare totul va avea alt sens.

Ca o notă de final, am să las o referință la filmul Mary Poppins din 1930 și am să spun că filmul End of Evangelion este de-a dreptul ”Supercalifragilisticexpialidocious”.

”Orice nouă perspectivă din care îți vezi realitatea îți va schimba percepția asupra naturii sale. Literalmente, totul este o chestie de perspectivă.” – Maya Ibuki