Hajime no Ippo – Atunci când pumnii au minte

Mic disclaimer, aici o să vorbesc despre ce am văzut pe Netflix și anume primele 38 de episoade, jumătate din seria originală, cu toate astea…

La fel ca Berserk, Hajime no Ippo a fost o imagine care s-a perindat prin viața mea. Acum că a fost pus pe Netflix am zis să-i dau o șansă și boy, oh boy.

Nu aveam niciun fel de așteptări și m-a făcut să-l îndrăgesc imediat. Nici nu mai știu de când nu am mai văzut un anime care să-mi placă atât de mult și să mă facă să mă mișc din pat.

După primele zece episoade am zis că este un anime de zece, dar după alte câteva episoade mi-am mai temperat puțin așteptările și a rămas de un nouă solid. Are atât de multe lucruri ce merg bine și doar un singur lucru ce îi scade din valoare.

Ippo este un licean puțin cam oropsit. Taică-su e mort și trăiește doar cu maică-sa. Afacerea familiei este să închirieze o barcă de pescuit și asta presupune al naibii de multă muncă, dar Ippo nu se dă în lături de la nimic. Cu toate astea la școală este hărțuit și din cauza asta. Mănâncă niște bătaie pe pâine, dar până într-un moment, când destinul îi scoate în cale pe cineva special, un boxer, un om căruia nu îi e frică de bătăuși și care trezește ceva în Ippo, dar tu aproape că nu realizezi că trezește ceva și în tine.

De aici începe o călătorie frumoasă, plină de provocări. Încep rivalități, încep prietenii. Apar scene comice care m-au făcut să râd sincer, apar și scene mai grele care m-au făcut să mă strâng puțin în mine. Răsturnările de situație nu lipsesc și nicio luptă nu e ușoară, iar dezvoltarea lui Ippo de-a lungul serie este vizibilă, mai ales că timpul din anime nu stă pe loc. Viața merge în continuare și în câteva episoade a trecut anul. Aproape că nici nu îți dai seama că el este un pic mai bine clădit, puțin mai matur.

Ippo e un personaj și tipic și comun în același timp. E povestea defavorizatului care se dedică unui lucru cu trupul și sufletul și care trece peste toate vicisitudinile vieții. Și îi iese, iar problema cea mai mare este că în viață lucrurile nu îți ies mereu sau vreodată, dar un lucru la care anime-ul excelează ca formă de artă este inspirația și darea de speranță. Nicio altă formă de artă cu care am luat contact nu m-a inspirat atât de mult, nu m-a făcut să vreau să fac mai mult, mai bine, mai corect. Iar Hajime no Ippo excelează la asta și printre anime-uri (aici să urmăriți relația lui Ippo cu bătăușii lui).

Anime-ul are un ritm fantastic și este dozat perfect între comedie, acțiune, construirea personajelor și a suspansului. Te bagă atât de ușor în pielea lui Ippo și a celorlalți de te și miri cum de nu ieși la alergat odată cu ei. Am avut câteva sesiuni de shadow boxing prin cameră, nu pot să vă mint.

Am mai urmărit doar două anime-uri sportive înainte, Kuroko no Basket și Haikyu!! Amândouă m-au făcut nu doar să înțeleg mai bine sporturile, dar să rămân un fan al lor, iar asta nu e puțin deloc. Încă aștept primul jucător din NBA să vină cu un tricou din Kuroko. Când și când mai prinzi un outfit din zona anime-urilor, dar cred că ar merita mai mult. Le-a adus măcar un fan anime-ul și cred că asta e și cazul lui Ippo cu boxul. Cred că a fost făcut de un fan, pentru fani. Uneori să pui dragoste în ceea ce faci nu e de ajuns, dar aici nu e cazul. Ippo este un succes din orice unghi te uiți.

Am menționat la început că are și un minus, iar minusul este că la un moment dat devine repetitiv, dar fiecare luptă al lui Ippo are o nouă semnificație, o nouă provocare. Fiecare adversar are o motivație solidă în spate, are o poveste a lui, luptele lor cu Ippo contează pentru ei la fel de mult cât contează pentru personajul principal și dau tot ce au mai bun la rândul lor. Să fim serioși, știm rezultatele dinainte, dar anime-ul e atât de bun încât te uiți cu sufletul la gură doar să afli cum o să se ajungă în punctul ăla.

Am rămas sincer impresionat și cât de curând o să caut și continuarea dacă ăștia de la Netflix nu aduc și restul seriei. Chiar așa, de ce doar 38 de episoade? Mă rog, multe lucruri sunt ciudate în ograda lor. Zic să-i dați o șansă și poate ne vedem în ring.

2 thoughts on “Hajime no Ippo – Atunci când pumnii au minte”

  1. Cu riscul de a pseudo-spoileri, nu știi de dinainte rezultatele în Hajime no Ippo. Nu toate victoriile sunt garantate, nu știi niciodată când și cum o să piardă Ippo. Iar lucrul acesta e valabil și pentru celelalte personaje care apar în serie. E realist din acest punct de vedere.

    De altfel, dacă stau bine să mă gândesc, multe dintre seriile de anime-uri sport bune văzute de mine (de ex. Touch, Major, Slam Dunk) merg pe ruta asta și nu aderă la principiul “personajul principal ajunge la final campion”.

    Cred că asta și definește până la urmă o serie superioară, cum e Hajime no Ippo. Faptul că există o doză de suspans și realism, victoriile nu sunt obținute prin plot armor și intră în scenă și norocul, talentul, efortul.

    1. Ok, se poate să mă fi pripit. O să urmăresc și restul seriei. “Faptul că există o doză de suspans și realism, victoriile nu sunt obținute prin plot armor și intră în scenă și norocul, talentul, efortul.” – cu asta sunt perfect de acord.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *