Cum era să îmi rup mâinile din cauza Anime-urilor?

În regulă, poate am exagerat un pic, dar să începem cu începutul, cum s-ar spune.

Era o superbă zi de vară. Sau primăvară. Aveam vreo 5-6 ani. Era cald afară, soarele bătea fără nicio jenă, iar eu mă uitam la Regele Shaman. Se difuza episodul 7, cel în care Yoh se bate cu Lee Pai Long, partea a 2-a. Genial episod, cum sunt toate :D. Mă uitam foarte atent să nu pierd niciun detaliu, și văd scena asta:

Eu pe atunci aveam niște tente de gimnast, făceam prin casă tot felul de giumbușlucuri, așa că mi-am zis că nu e atât de grea mișcarea asta. Trebuie doar să fac un flip și să scot mâinile în exterior. Încerc o dată, încerc de 2 ori, încerc de 10 ori, nu-mi iese. Am zis că fac eu ceva greșit, așa că mi-a venit o altă idee genială, ca oricare alta: Să fac flipul cu mâinile deja în exterior.

M-am simțit de parcă am descoperit America. Am zis că sigur asta e soluția. Ce poate merge prost? Așa că încerc și… BOOM! Mare durere în zona umerilor. Ce naiba am făcut? Eram și singur acasă, tatăl meu la muncă, mama mea la chioșc. CE FAC? Mă dureau umerii îngrozitor și nu știam ce e de făcut.

Altă idee superbă mi-a zburdat prin minte, am zis să fac niște exerciții de încălzire a brațelor pe care le-am învățat la ora de dans de la grădiniță, sigur ar fi funcționat și mi-aș fi revenit, nu? Ei bine, surprinzător, chiar a fost totul bine. Nu știu cum, nu știu de ce, nu vreau să știu cum și de ce. Am zis că mă potolesc, stau cuminte, și am stat, Până am văzut episodul 12 când Tokageroh îl posedează pe Ryuu (Ryo), atunci fiind aproape să sparg lustra cu o bucată de țeavă, dar asta e o poveste pe altă dată.

Până data viitoare, am de spus un singur lucru: AMIDAMARU! PUTEREA SPIRITULUI, UNIREEE!