Să nu ziceți că stau prea mult cu nasul prin cărți, am decis să mai văd și ceva animație în mișcare, dar cum nu mă simțeam în stare de un serial prea lung, am zis să-mi încerc norocul cu Porco Rosso.
Cine e în spatele filmului?
Fără orice altă introducere, să-i dăm bice. Filmul a apărut în 1992 și a fost creat de maestrul Hayao Miyazaki, același om care a făcut filme ca Prințesa Mononoke sau Castelul umblător al lui Howl, ori Călătoria lui Chihiro, filme apărute după Porco, și care l-au consolidat ca un geniu în materie de anime-uri. Hayao, cum îi spun prietenii, a câștigat un Oscar cu Călătoria lui Chihiro, dar și cu ultimul său film The Boy and the Heron. O să-mi declin competențele de-a veni cu o traducere a titlului ăsta, să evit alte posibile dezbateri.
Dacă nu știți cine este Hayao Miyazaki, atunci trebuie să știți că are o perioadă lungă de activitate, că a creat unele din cele mai frumoase filme animate, că a avut succes și sunt cunoscute peste tot în lume, iar dacă știți cine este Hayao, atunci o să mă opresc aici pentru că îi fac un deserviciu, prezentându-l atât de sumar și în cuvinte așa sărace.
Tot ce trebuie să știți voi este că am aflat ulterior cine a fost directorul filmului Porco Rosso, deși în trecut am mai văzut filme de la el, ca prințesa Mononoke. Dar stați puțin cu mine să vă explic ceva.
Dar cine este acest porc?
Porco Rosso este povestea unui pilot, jumătate om și jumătate porc, un pilot care stă retras pe o insulă din Marea Adriatică și, din când în când, iese de acolo să se lupte cu pirații aerului. Porco este un vânător de recompense. Porco este de fapt Marco, un italian care a luptat în primul război mondial și care încearcă să-și ducă viața liniștit la o oarecare distanță de Italia fascistă.
Un tip retras, dar foarte cunoscut. Și asta nu doar pentru că are un cap de porc și mustață, dar este un pilot desăvârșit. În plus, e dovada că dacă ești șmecher, poți să arăți și ca un porc și tot o să te iubească femeile. Trăia izolat, el cu avionul și cu priceperea lui și le făcea viața un calvar piraților, dar chiar și pirații s-au săturat de dinamica asta, în care ei luau bătaie mereu. Și în loc să-i întindă o cursă mișelească, oamenii au tocmit un as din America, un pilot recunoscut în lung și lat, cu un avion nou, care lucea pe apă.
Trebuie să spun că anime-ul este o comedie de la un capăt la altul. Încă din primele secvențe ne dăm seama de asta și tot încă din primele secvențe mi-am dat seama de ce o să stau până la sfârșitul filmului. Las la latitudinea voastră să judecați acțiunea și povestea, dar vă spun că imaginea este magistrală. Am o slăbiciune pentru anime-urile din anii ’90, iar imaginile de aici, cadrele, sunt unele atât de frumoase încât ai putea să le atârni pe perete pentru următoarele sute de ani. Aproape la fel de frumoase ca picturile lui Hasui Kawase. Cum ar fi asta -Tsukumojima, Shimabara – https://ukiyo-e.org/image/mfa/sc205814
Sau asta – Meguro Fudo Temple – https://www.asianartscollection.com/p/1/Meguro-Fudo-Temple-by-Kawase-Hasui/525
Din fericire domnul Hasui a fost un pictor prolific, și la o simplă căutare ați putea găsi mai multe din lucrările lui.
Punctul forte sau doar nostalgie?
După cum spuneam, Porco Rosso are o imagine spectaculoasă și cred că este cel mai puternic atuu al filmului. Sau cel puțin pentru mine. Aș vrea să cred că nu este doar nostalgia, ci că acolo e ceva mai mult, ceva artă care mișcă omul în alt fel decât rememorarea zilelor “bune”.
Acțiunea este foarte liniară, tonul glumeț pe care-l are de la început, nu fac credibile momentele de tensiune. Cu toate astea filmul e ceva mai mult. Acțiunea se petrece într-o Italie fascistă, după cum am mai zis, dar asta înseamnă și că societatea e dominată de un astfel de regim totalitar. Insula pe care locuiește nu este doar casa lui, ci și locul în care nu e oprimat sau nu e alergat de niște agenți fasciști. Și spoiler alert: pe parcursul filmului o să fie alergat de fasciști.
Mai bine un porc decât un fascist. De data asta la propriu, nu la figurat.
În legătură cu capul de porc, nu aflăm niciodată povestea, ci doar ni se spune că la un moment dat Marco fusese un om. Se mai petrec câteva lucruri supranaturale pe acolo, și vă las pe voi să le descoperiți. Ar mai fi o discuție despre sexismul filmului, dar hei, cine sunt eu să emit astfel de judecăți, de vreun fel sau altul?
Eu spun că merită să-i dați o șansă și să-l priviți pe cât de atent puteți. Și dacă e vorba de privit, mai căutați-l și pe domnul Hasui. Am o senzație de familiaritate când privesc câte o lucrare de-ale lui, și am vaga bănuială că asta datorită anime-urilor.
