The Handmaiden (2016), regizat de Park Chan-wook, un film absolut captivant care nu e doar un thriller psihologic, ci o poveste profund emoționantă despre manipulare, putere, dorință și iubire.
La prima vedere, ar putea părea o poveste despre înșelăciune: o tânără servitoare, Sook-hee, este angajată să ajute un bărbat să o convingă pe Lady Hideko (Kim Min-hee) să se căsătorească cu el, pentru a-i fura averea. Însă pe măsură ce povestea se desfășoară, aflăm că lucrurile nu sunt nici pe departe atât de simple. Răsturnările de situație sunt șocante, dar ceea ce le face cu adevărat fascinante este felul în care acestea afectează emoțiile personajelor și, implicit, pe noi, ca spectatori.
De la manipulare la afecțiune: Călătoria emoțională a personajelor
Unul dintre lucrurile care m-au impresionat cel mai mult la The Handmaiden a fost cum relația dintre Sook-hee și Hideko se transformă în mod neașteptat. La început, totul pare o înșelăciune de rang înalt: Sook-hee este angajată să o manipuleze pe Hideko, iar motivele ei sunt clare și egoiste. Dar pe măsură ce povestea progresează, ajungem să înțelegem că între cele două femei se naște o legătură mult mai profundă decât simpla manipulare. Este vorba despre o schimbare treptată, în care dorința și afecțiunea își fac loc într-o relație care părea să fie doar despre putere și control.
De fapt, răsturnările de situație din acest film nu sunt doar despre a te surprinde, ci și despre a te face să simți empatie pentru personaje. La început, Sook-hee este o tânără dură, motivată de bani și supraviețuire, dar pe măsură ce încep să se contureze momentele intime între ea și Hideko, începem să înțelegem adevăratele sale sentimente.
Apoi, la rândul său, Hideko, care era captiva unui bărbat crud și a unui sistem opresiv, începe să se regăsească, iar acea eliberare se face simțită atât pentru ea, cât și pentru noi, cei care privim. La final, atunci când adevăratele intenții ale lui Sook-hee ies la iveală, nu mai vedem doar un instrument al manipulării, ci o femeie care luptă pentru dragoste și libertate.
Imagini care îți rămân în minte: Cinematografia lui Chung Chung-hoon
Ceea ce mi-a plăcut enorm în acest film a fost felul în care a fost filmat. Chung Chung-hoon, directorul de imagine, face o treabă remarcabilă în a crea un stil vizual care să se potrivească perfect cu tema filmului. Unul dintre trucurile vizuale cele mai interesante sunt oglinzile. Acestea nu sunt doar elemente decorative – ele simbolizează, de fapt, iluzia și înșelăciunea. La fel cum reflectă oglinzile realitatea, dar o distorsionează, și personajele sunt adesea prinse în capcana propriei lor înșelăciuni.
De asemenea, iluminarea joacă un rol enorm în atmosfera filmului. De exemplu, atunci când Sook-hee și Hideko sunt împreună, atmosfera devine brusc mai caldă și mai intimă, ceea ce subliniază transformarea relației lor. Lumina se joacă frumos cu umbrele, iar asta adâncește senzația de capturare și eliberare, reflectând perfect tema opresiunii care se transformă în libertate.
Puterea contextului istoric: Coreea anilor 1930
Ce face și mai captivant acest film este că este plasat într-un context istoric foarte specific: Coreea anilor 1930, sub ocupația japoneză. Această perioadă de dominație străină este fundamentală pentru poveste, pentru că influențează alegerile și motivațiile personajelor. Lady Hideko, deși provine dintr-o familie aristocratică coreeană, este complet sub controlul unchiului ei și al altor bărbați care vor să profite de averea ei. În același timp, Sook-hee, provenind dintr-o clasă socială inferioară, vrea doar să scape de sărăcie. În acest context de opresiune și control, personajele devin simboluri ale unei lupte mai mari, între subjugare și rezistență.
În plus, filmul își aprofundează și temele de putere și clasă. Chiar dacă Hideko pare să trăiască într-o casă luxuoasă, în realitate este complet captivă sub puterea bărbaților din jurul ei. Această dinamică se reflectă și în relația cu Sook-hee, care încearcă să profite de situație, dar ajunge să se simtă captivă de propria conexiune cu Hideko. Așadar, contextul istoric nu este doar un fundal, ci un motor al acțiunii și al dezvoltării personajelor.
Subversiunea privirii masculine: O poveste despre femei, pentru femei
Unul dintre aspectele care mi s-au părut cele mai inovative la The Handmaiden a fost cum subvertește privirea masculină în cinematografie.
În multe filme, scenele de intimitate sunt privite din perspectiva dorinței masculine, iar femeile sunt adesea reduse la obiecte ale dorinței. Aici, însă, Park Chan-wook reîntoarce perspectiva și face ca intimitatea dintre Sook-hee și Hideko să fie mai mult despre conexiunea lor emoțională și mai puțin despre plăcerea vizuală a unui bărbat. În acest fel, filmul provoacă și redefinește ideea de sexualitate feminină, punând accent și pe dorința femeilor.
În loc să ne facă să privim aceste femei ca obiecte de dorință, camera subliniază emoțiile și conexiunile lor, oferind o viziune mai complexă și mai profundă a relației lor. Aceasta este o adevărată schimbare de paradigmă, care face ca filmul să fie nu doar captivant, dar și revigorant din punct de vedere al reprezentării femeilor pe ecran.
Coloana sonoră: Sunetul care amplifică emoțiile
Un alt element care mi-a plăcut enorm a fost coloana sonoră a filmului. Muzica, semnată de Choi Seung-hyun, este perfectă pentru tonul filmului – subtilă, dar puternică atunci când trebuie. În momentele tensionate, sunetul crește, iar în momentele de intimitate sau reflecție, muzica devine delicată și liniștitoare. Iar când filmul tace, se simte și mai intens: tăcerile devin încărcate cu emoție, amplificând senzațiile de tensiune și intimitate.
Sunetul nu este doar un accesoriu – el este o parte esențială a filmului, care ajută la transmiterea mesajului său mai profund și la legătura pe care o simți cu personajele.
O capodoperă care provoacă și eliberează
The Handmaiden este o capodoperă cinematografică, un film care combină o poveste plină de răsturnări și o cinematografie fascinantă, dar care te și provoacă să gândești la teme precum puterea, dorința, eliberarea și identitatea. Este un film care te ține pe marginea scaunului, dar care te și face să reflectezi asupra rolului femeilor în societate și asupra complexității relațiilor lor. Dacă ești în căutarea unui film care să te impresioneze din toate punctele de vedere – narativ, vizual și emoțional – atunci The Handmaiden este un MUST-see.
5/5 pe Letterboxd, bineînțeles. Doar filme bune.
Dacă nu vreți să vedeți filmul, vedeți măcar trailer-ul. E aproape la fel de bun:
Mulțumesc, Da_Shi, că mi-ai recomandat filmul ăsta!