Poate un Otaku să licențieze Anime?

Cum spune întrebarea din titlu și cea din poză: Un Otaku, fan anime, poate licenția un Anime? Sau mai exact, poate licenția anime-ul care îi place?

Răspunsul scurt: E posibil.

Chiar s-a întâmplat asta în istoria Anime-urilor. Pentru un licențiator, e foarte rar ca un Anime pe care îl are în portofoliu să stea ”pe un raft” și să nu producă bani. Până la urmă, din asta își câștigă pâinea. Dacă tot trebuie să-și bată capul cu tot felul de chestiuni legale și logistice, ar fi bine să merite, corect? Iar acordarea de licențe către un fan sau către niște fani, merită foarte rar.

Când un Anime este produs, producătorul face tot felul de promisiuni și semnează mai multe contracte: cu persoana care a creat anime-ul, sau mai bine, materialul după care se face anime-ul, cu regizorul/regizorii, cu muzicienii, și cu toate persoanele care au investit bani în crearea anime-ului respectiv.

Pentru anime-urile mai vechi, care nu au avut neapărat acest procedeu înainte de creație, sau nu i s-a oferit foarte multă atenție, importanță, contractele respective nu acoperă lucrurile mai moderne precum streaming-ul. Unele contracte nici măcar nu acoperă folosirea muncii la nivel internațional. Persoanele acestea (care au lucrat atunci la anime), sau rudele lor cele mai apropiate, sunt localizate și se creează noi contracte care trebuiesc aprobate și semnate.

Dacă un grup de Otaku alege să licențieze un Anime, și printr-un miracol, reușesc să obțină toate aprobările necesare, licențiatorii vor avea mari bătăi de cap cu ei, fiind un joc de noroc în toată regula. Sau, mai bine, o loterie rusească. În cel mai rău caz, compania înființată de respectivul Otaku/grup de Otaku, pentru că trebuie să existe o formă juridică pentru a trece prin acest proces, dă faliment, iar lansarea propriu-zisă nu mai are loc. Licențiatorul tocmai a cheltuit o gălăgie de bani, a pierdut timp întocmind contracte, căutând persoane să le semneze, căutând materiale, iar totul este în zadar. Nu ar fi jalnic?

Totuși, să spunem că, printr-o minune, un grup de Otaku reușește să își țină firma pe linia de plutire, reușește să obțină încrederea licențiatorului, reușește să dovedească faptul că poate plăti întreg procesul, că reușește să plătească taxele de licențiere. Întrebarea este: Acest grup vinde mai departe Anime-ul? Reușesc să îl distribuie? Dacă da, sunt în stare să întocmească raporturi de vânzări? Să ”colecteze” partea lor din veniturile realizate în urma produsului lor de către retaileri? Nu toată lumea poate face asta. Și să nu uităm că există niște redevențe care trebuiesc plătite către licențiator.

Există mai multe titluri, de regulă vechi, care aparțin în mod direct licențiatorului. De obicei sunt creații originale, bazate pe literatura publică. Aceste titluri nu au un creator original care să fie plătit, deci un licențiator poate testa un distribuitor nou cu un asemenea titlu. În acest fel, dacă respectivul grup dă greș, licențiatorul nu trebuie să dea tot felul de telefoane stânjenitoare în care să anunțe persoanele implicate că a picat afacerea.