Păi se putea? Normal că nu se putea. Inițial voiam să aduc pe cineva să ne povesteacă cum:
Dar, din păcate, asta a fost doar o glumă. Bună la acel moment. Articolul acesta este o continuare, dacă vrei, a acestui articol.
Cred că se cunoaște destul de bine faptul că Anime-ul meu preferat este Regele Shaman (Shaman King).
Nu mă crezi? Uite aici:
- Ce am învățat din Regele Shaman?
- Cum am început să mă uit la Anime?
- 5 Anime-uri pe care să le urmărești cu familia
În fine, revenind. Cum am spart o lustră din cauza Anime-urilor, sau din cauza unei secvențe a unui anumit anime. Totul pleacă de la secvența aceasta:
Epică scena, nu am ce zice. Bine, tot anime-ul era epic și încă e. Cel din 2001, nu chestia asta din 2021. Pe atunci, taică-miu avea niște țevi din PPR (Polipropilenă) pe care le folosea la tot felul de lucruri. Așa că eu, băiat deștept și creativ, am căutat o țeavă mai mică printre cele câteva existente prin balconul apartamentului și am zis să reproduc scena.
Cred că abia îmi scosesem mâna din ghips, deci eram, practic, fresh, ca nou, abia scos din cutie. Oricum, am așteptat un moment să fiu singur acasă ( ͡° ͜ʖ ͡°) și să-mi pun nebunia în aplicare. Părinții mei au făcut greșeala să plece la magazin, așa că era momentul perfect. Am luat țeava de care am scris mai sus și am încercat să reproduc scena din amintire. Știam că Anna îi aruncă sabia lui Yoh, Yoh se unește cu Amidamaru, apoi sare în aer și din aer sare la Ryuu (Ryo), încercând să-i taie sabia cu o lovitură celestă.
Pentru că eu pe atunci nu aveam o Anna, nici un Ryuu, am zis că improvizez. M-am suit pe canapea, fix pe partea de sus, habar nu am cum îi zice, și am zis că mai întâi sar pe celălalt pat, ca să exersez. Sar o dată, sar de două ori, îmi iese, am zis că acum e ocazia să sar pe podea, ca la carte. Zis și făcut, mă urc din nou pe canapea, urlu din toți plămânii ”AMIDAMARU, UNIREEEEE”, numai că nu apuc să mă contopesc cu Amidamaru, că simt că dau cu ”sabia” în ceva și aud ceva să se sparge.
Era lustra, am făcut-o țăndări. Am zis că mă omoară ai mei, ce mama mă-sii fac? Arunc repede în balcon ”sabia”, am uitat și de Amidamaru, și de Ryuu, și de tot. Totuși, am spus că atunci când eram mic, eram deștept și creativ, așa că genialul meu intelect îmi spune să mă bag la somn și când vin părinții să fac pe prostul.
Acum, nu mai știu exact ce s-a întâmplat mai departe, știu că ”m-am băgat la somn”, nu știu ce au crezut părinții mei, dar a fost bucuria lor, au schmbat lustra cu una mai nouă, deci, tot răul spre bine.
Cam atât și cu povestioara asta, sper să nu vadă maică-mea articolul. Până data viitoare, ”AMIDAMARU, INTRĂ ÎN SABIEEEEEEEEEEEEEE!”.
Chiar mă întrebam de câți otaku e nevoie ca să se schimbe o lustră
Ca să se schimbe, nu știu. Ca să se spargă, de unul. Mă rog, la ce slab eram pe atunci, de jumate de otaku :D.