Seishun Buta Yarou wa Odekake Sister no Yume wo Minai este al doilea film al seriei. Mi-ar plăcea să zic că a fost mai bun sau cel puțin la fel de bun ca primul, dar nu a fost așa, din păcate…
“Ceea ce te face fericit nu e ceva ce decid alții pentru tine. Tu decizi ce te face fericit.”
Am văzut chiar în dimineața asta filmul Seishun Buta Yarou wa Odekake Sister no Yume wo Minai. Am decis să nu mă duc la facultate. Mă rog, răceala a decis pentru mine așa că decât să fi pierdut vremea stând degeaba, am văzut filmul. Și-mi pare rău că l-am văzut acum. Mai bine-l lăsam pentru vacanța de iarnă. Recuperez atunci cu al treilea film din serie care are notă mult mai mare decât acesta.
Cum spuneam, filmul acesta a fost mai slab decât primul. Nu a avut acel element care să te facă să plângi, să ți se facă pielea de găină. Parcă a fost mai mult un filler. Totuși, tot acoperă tema anxietății și a izolării.
Viața de după miracol
Filmul continuă de unde s-a terminat primul. Kaede și-a recăpătat memoria, dar a și pierdut amintiri. E greu de explicat în cuvinte, dar când s-a făcut trecerea de la vechea Kaede la cea nouă, totul a fost mai mult un shift decât o schimbare (are sens, nu?). E ca și cum ai sta în comă 10 ani, iar când te trezești ești altcineva, fără mare parte din amintiri, cu totul schimbat.
Știi momentul ăla când parcă te detașezi de corp și faci totul pe pilot automat, apoi deodată îți revii și nu ai habar ce se întâmplă? Cam așa a fost la Kaede.
Filmul o arată încercând să reia viața de unde a rămas — doar că lumea din jur a mers mai departe. Familia, prietenii, chiar și fratele ei, Sakuta, au cunoscut o altă Kaede. Iar ea trăiește cu senzația că nu poate egala (literalmente) acea versiune, că toți o plac doar pe fata care nu mai există.
Ideea principală sau motivul principal al filmului e relația dintre Kaede și Sakuta. Sakuta rămâne genul ăla de frate mai mare care se preface că nu-i pasă, dar face totul pentru sora lui. Caută școli potrivite, o încurajează să-și spună dorințele cu voce tare, o îndeamnă să facă ce vrea ea pentru că la final totul va fi în regulă.
Scena când lui Kaede i se face rău în sala de examen și se prăbușește emoțional e punctul culminant al filmului. Iar Sakuta imediat a fost acolo pentru ea.
Kaede versus Kaede
Atunci când mergi prima oară la un psiholog/psihiatru, acesta-ți va spune că procesul de vindecare începe de la tine. Trebuie ca tu să lucrezi cu tine. Lucrul acesta este, oarecum, prezent și-n film. Kaede nu e brusc curajoasă. Are îndoieli, se teme, se compară constant cu cealaltă ea. Există o scenă unde îi spune lui Sakuta că simte că el o prefera pe cealaltă Kaede, iar el, calm, îi spune că iubea ambele — că amândouă variantele au fost surorile lui.
Simplu, dar cu impact. Atât avea nevoie Kaede să audă.
Fiecare om are drumul lui și asta este perfect în regulă
Filmul transmite o idee frumoasă și importantă: nu toată lumea trebuie să urmeze același drum. Kaede vrea să meargă la aceeași școală ca Sakuta, dar realitatea e că nu poate încă. În cele din urmă, deși acceptată la liceul unde studiază Sakuta, Kaede decide să aleagă o altă rută în final. Una mai potrivită pentru ea. Iar filmul nu o judecă pentru asta.
Real vorbind, nu trebuie să mă imiți pe mine sau să-l imiți pe x, pe y sau pe z. Găsește ce te face pe tine fericit.
Mai și râdem, nu doar plângem
Mai și Sakuta continuă să fie unul dintre cele mai plăcute cupluri din anime-urile văzute de mine. Este o scenă unde Sakuta e în lenjerie, Mai îl atinge pe piept, iar acesta își relaxează genunchii și-și dă ochii peste cap, iar fix atunci Kaede intră în cameră, se uită la cei doi și o închide repede. Genial.
Animația, producția și minusurile filmului
Aici, a fost ceva ciudat, jur. Am avut multe momente în care am avut impresia că ceva e schimbat la cum arată personajele, dar nu am putut spune ce. Nici acum nu pot, dar sigur ceva e schimbat.
Dar, să dăm Cezarului ce-i al Cezarului: CloverWorks a făcut din nou o treabă solidă. Fundal simplu, nimic complex, totul se mulează pe tema filmului.
Trebuie să o spun: Yurika Kubo (vocea lui Kaede) e incredibilă aici. Reușește să aducă o căldură și o vulnerabilitate care te face să simți fiecare emoție. diferența de ton dintre „vechea Kaede” și cea de acum e uriașă — sună ca o persoană care a crescut, care s-a schimbat. Ce să mai? Care s-a maturizat.
Cât despre minusuri… Cum am mai spus: lipsa unui moment care să te intrige, să facă pielea să se strângă pe tine face filmul să nu fie atât de reușit. Vii după seria TV unde Mai se redescoperă, vii după primul film unde Kaede își revine și ajungi aici unde nu se întâmplă nimic, aproape. Nu zic, se observă dezvoltarea lui Kaede, cum încearcă continuu să-și revină, să-și înfrângă frica și anxietatea, dar cam atât.
Un alt minus: Mi se pare că Sakuta a devenit cam prea îndrăzneț cu propunerile cu tematică sexuală asupra lui Mai. Dar poate doar mi se pare mie.
Concluzie: Ne uităm la Seishun Buta Yarou wa Odekake Sister no Yume wo Minai sau nu ne uităm?
Nu e cel mai superb film al seriei, nici cel mai bun, dar poate e cel mai aproape de adevăr, de ce se poate întâmpla cu adevărat în lumea reală. E un film care vrea doar să te atingă, nu să te uimească. Și reușește fără emoții s-o facă. Acum, eu i-am dat 8 pe MyAnimeList și e un film pe care l-aș revedea.
Deci, da, ne uităm. Consider că e un film care, deși duce lipsă de un moment intrigant, duce povestea mai departe.
Acestea fiind spuse, ne vedem de Crăciun când bag al 3-lea film.