Descendants of the Sun este un serial coreean ce urmărește povestea de dragoste dintre un soldat special, Yoo Si Jin (Song Joong Ki), și o doctoriță talentată, Kang Mo Yeon (Song Hye Kyo). Acțiunea se desfășoară în țara fictivă Uruk, un mix de Balcani și Europa de Est, unde aceștia navighează prin conflicte, dezastre naturale și provocările profesionale și personale.
Sincer, urăsc faptul că am început să mă uit la seriale coreene fix cu Descendants of the Sun. De fapt, mint, am început să mă uit la Business Proposal cu verișoara mea, dar îmi ia cam o lună să văd un episod. DotS e primul pe care l-am terminat – asta dacă ignorăm Squid Game. Totuși, mă bucur că am ocazia să încep această nouă serie de articole cu Descendants of the Sun.
Cum să vă zic eu vouă? Am iubit fiecare secundă a fiecărui episod din serialul ăsta. Am plâns, am râs, mi s-a făcut pielea de găină, mi s-a ridicat părul pe mâini și pe spate, apoi am mai plâns un pic.
Știu de serial de vreo 5-6 ani, dar abia acum l-am văzut. Plictisit fiind de producțiile americane și un pic și de anime-uri, am zis să dau o șansă și serialelor coreene. Din nou, momentan mă uit și la Business Proposal, dar nu mă sincronizez cu verișoara mea și ne-a luat o grămadă să vedem numai primul episod. Poate până la finalul verii îl terminăm. Revenind, că mă abat.
Acest serial e totul. E un haos. E magie. E o capodoperă ambalată în nebunie. Și mi-a furat inima.
Să fim sinceri — Descendants of the Sun nu e cel mai logic serial de pe planetă. Are loc într-o țară imaginară ciudată numită Uruk (care este un mix între Balcani, Orientul Mijlociu și Europa), unde doctori și soldați se întâlnesc, se îndrăgostesc, supraviețuiesc cutremurelor și împușcăturilor și arată incredibil de bine în timp ce fac asta. Serios, cine s-a ocupat de distribuție merită o mărire de salariu.
(Păcat că nu prea sunt personaje brunete în serial…)
E ridicol. Și am iubit fiecare secundă.
Povestea de dragoste din Descendants of the Sun care m-a făcut să-mi pierd mințile
Yoo Si Jin (Song Joong Ki) e pur și simplu ireal. Flirtează, este nobil, periculos, blând. Iar Kang Mo Yeon (Song Hye Kyo) e tot ce ți-ai putea dori: e deșteaptă, încăpățânată, bună și neînfricată să-l țină la respect pe soldatul ăla care tot îi face avansuri la spital.
Povestea lor de dragoste e nebună. Plină de priviri arzătoare, momente ratate, situații de viață și moarte și cele mai lente săruturi pe care le vei vedea vreodată. Dar, Doamne, când se sărută? Se sărută. Am plâns de bucurie mai ceva ca o fetiță. Iubirea e frumoasă, dacă ai persoana potrivită alături.
Îmi place că Mo Yeon nu s-a lăsat din prima pradă iubirii. S-a ținut bine, a fost cu picioarele pe pământ. A pus întrebările inconfortbaile, dar care erau de inevitabile. Și Si Jin a respectat asta.
Personajele secundare? Mi-au furat sufletul
Scuze, cuplului principal, dar Dae Young și Myeong Ju?? STELE. Povestea lor m-a strâns de gât. Atâta durere. Atâtea despărțiri. Atâtea priviri pline de dor. Jin Goo, care îl joacă pe Dae Young, e definiția suferinței stoice.
Și iubirea lor a fost atât de dramatică fără motiv — și eram 100% în asta. De fiecare dată când se despărțeau eram, „DIN NOU?!?” Dar tot am înghițit totul pe nemestecate. Uneori nici nu știi ce te lovește.
Si Jin și Dae Young merită o serie specială, un fel de Descendants of the Sun, dar doar cu ei
Prietenia dintre Si Jin și Dae Young? ICONICĂ. Cei doi sunt hilari împreună. Fie că trăgeau în dușmani, evitau drama relațională sau încercau să gătească supă de pui, trăiam pentru dinamica lor. Într-un moment fac glume de alea de care face orice tată, în următorul se bat pe câmpul de luptă. Mi-aș dori să pot spune mai multe, dar mai mult îmi doresc să nu dau prea multe spoilere.
Muzica? Nu mă face să încep
Când „You Are My Everything” începea, eram cu ochii umezi întrebându-mă de ce naiba plâng. Piesa asta a fost făcut să te distrugă — și reușește.
Și nu sunt doar piesele. E momentul lor. Fiecare clipă emoțională lovește mai tare pentru că muzica zice: „Hai, plângi acum. Dă drumul la robinet”.
Ce naiba, Onew?!
Acum să vorbim despre Lee Chi Hoon, alias Onew din SHINee, adică motivul pentru care scena aia cu resuscitarea îți duce tensiunea în cer. A fost bună de ceva interpretarea? Nu sunt sigur. M-am bucurat de fiecare secundă? DA. S-a străduit din greu și a fost neintenționat comic. Să-l binecuvânteze Dumnezeu.
Sincer, actorii care vorbeau engleză au fost mai răi. Scenele alea m-au făcut să râd cu lacrimi. Și totuși — am iubit chiar și asta. Totul pur și simplu funcționează într-un fel haotic, specific k-drama.
Dar nu, pe bune, când îi auzeam pe actorii coreeni că vorbesc în engleză, voiam să-mi dau foc timpanului. Preferam să aud o furculiță care se freacă de o farfurie.
În concluzie, aș putea fi îndrăgostit, bine?
Descendants of the Sun nu e perfect. E prea dramatic, uneori fără sens, dar frumos și profund imperfect.
Dar e și cald, amuzant, romantic și curajos. Are personaje pe care vrei să le protejezi cu tot sufletul. M-a făcut să râd în cele mai ciudate momente și să plâng mai mult decât ar trebui. Și doar fața lui Song Joong Ki merită un gen aparte.
Acest serial m-a făcut să simt. M-a făcut să înțeleg de ce iubesc oamenii k-dramele — pentru că sunt mari, sincere și neînfricate să fie un pic exagerate. Pentru că îți dau personaje care iubesc profund, se luptă unul pentru altul și te fac să vrei să fii o persoană mai bună.
Dacă nu ai văzut niciodată Descendants of the Sun, uită-te la el. Dacă l-ai văzut, uită-te din nou. Pentru că o dată ce ți-a intrat în suflet, rămâne acolo.
Finalul e genial. Actorii au spart al patrulea perete al actoriei și a fost fix ce trebuia. Nu e neapărat finalul pe care mi l-aș fi dorit. De fapt, nu știu exact ce final voiam.
Imi place foarte mult!
Mă bucur!