Seishun Buta Yarou wa Yumemiru Shoujo no Yume wo Minai, filmul care continuă povestea anime-ului Seishun Buta Yarou wa Bunny Girl Senpai no Yume wo Minai, oferă o poveste profund mai emoționantă și plină de sens, fiind minunat construită și lăsând un impact puternic asupra spectatorilor. Acest film se bazează pe temele sindromului adolescenței, iubirii și autodescoperirii, explorând complexitățile destinului, ale alegerilor și ale greutății deciziilor ce pot schimba cursul vieții.
Super! Continuarea anime-ului unde am plâns continuu. Aici am plâns și mai mult.
Profunditatea emoțională și dezvoltarea personajelor din Seishun Buta Yarou wa Yumemiru Shoujo no Yume wo Minai
Cel mai remarcabil punct forte al filmului este adâncirea emoțională. Personajele sunt dezvoltate cu mare atenție, iar călătoriile lor se simt extrem de personale. Luptele lui Sakuta cu indecizia, mai ales când este prins între Mai și Shoko, sunt relaționabile și umanizate. Relațiile sale cu fetele din jurul său – Mai, Shoko și chiar Futaba – sunt bine realizate, fiecare având propriile arcuri emoționale care se leagă de temele mai largi ale iubirii, sacrificiului și trecerii timpului.
Povestea lui Shoko, în mod deosebit, este de-a dreptul sfâșietoare, deoarece implică intersecția a două linii temporale – versiunea sa mai tânără, afectată de o boală gravă, și versiunea sa mai în vârstă, prinsă în complexitățile sindromului adolescenței. Complexitatea condiției ei – având atât o versiune mai tânără cât și una mai vârstnică care există simultan – adaugă profunzime personajului său, făcându-i lupta atât tragică, cât și frumoasă. Contrastul dintre dorința lui Shoko de a trăi o viață normală și soarta inevitabilă a acesteia creează o poveste emoțională plină de încărcătura dramatică, care menține publicul implicat în rezultatul său.
În perioada Crăciunului, Sakuta Azusagawa, care a avut o perioadă liniștită în urma recăpătării personalității lui Kaede, se confruntă cu o răsturnare neașteptată a evenimentelor. Prima sa iubire, Shoko Makinohara, reapare și începe să locuiască cu familia Azusagawa, spre nemulțumirea lui Mai. Se dovedește că adevărata Shoko este o adolescentă de gimnaziu care suferă de o boală cardiacă, iar dorința ei principală a fost să trăiască experiența iubirii. Această dorință a fost atât de puternică încât a dus la existența a două Shoko în același timp: versiunea sa mai în vârstă, care vrea să se apropie de Sakuta și să profite de timpul limitat pe care îl are și varianta mai tânără care vrea doar să trăiască. Sakuta și Mai decid să o ajute pe Shoko, însă programul încărcat al lui Mai o împiedică să o viziteze, iar explicațiile lui Rio despre acest fenomen sunt neputincioase în fața lui Sakuta. Nedezarmat, Sakuta decide să o ajute pe Shoko în felul său, îndeplinindu-i dorința de a experimenta atmosfera unui nunți. În cele din urmă, Sakuta își dă seama că propriile sale răni provin din cauza lui Shoko.
Pentru ca Shoko mai în vârstă să existe, versiunea sa de gimnaziu avea nevoie de un transplant de inimă. Shoko mai în vârstă îi dezvăluie că Sakuta a fost cel care a salvat-o; după ce a suferit un accident de mașină fatal, inima lui a fost donată ei. Astfel, Shoko a dorit să își exprime recunoștința față de el și, prin urmare, s-a manifestat la momente critice din viața lui pentru a-i oferi ghidaj. Apariția sa acum a perturbat permanent cauzalitatea: pe măsură ce Mai află despre originile lui Shoko, aceasta ajunge să fie lovită de vehiculul care ar fi trebuit să-l omoare pe Sakuta, lăsându-l pe Sakuta fără consolare. Shoko apare din nou pentru el, spunându-i că există o cale prin care Mai poate fi salvată, însă la costul propriei sale existențe. Împărțit între alegerea unui viitor cu Mai și un viitor în care Shoko trăiește, Sakuta decide în cele din urmă să o salveze pe Mai. Este întors în ziua accidentului și își permite să moară în accidentul de mașină, salvându-și astfel versiunea trecută și pe Mai. Mai târziu, Sakuta și Mai o vizitează pe Shoko, care îi dezvăluie că are o vagă amintire despre tot ce a făcut Sakuta pentru ea, inclusiv despre nunta lor simbolică. Deși salvarea lui Mai înseamnă că Shoko nu a trăit și, prin urmare, nu ar fi intervenit pentru a-i aduce pe Sakuta și Mai împreună, Mai îl reasigură pe Sakuta că, indiferent de ce se întâmplă, ei s-ar fi găsit oricum și s-ar fi îndrăgostit. Shoko acceptă acest destin și, în prezent, Mai și Sakuta vizitează un templu pentru a se ruga pentru un an nou norocos. Mai târziu, se opresc pe plajă și o întâlnesc pe tânăra Shoko, care își amintește cu căldură de Mai și Sakuta.
Explorarea tematicilor
Filmul Seishun Buta Yarō wa Yumemiru Shōjo no Yume o Minai continuă acolo unde seria a lăsat-o. Shoko a apărut sporadic în prima serie ca un element instigator al evenimentelor, însă prezența ei enigmatică, din cauza vârstei sale care părea incompatibilă cu trecerea timpului, a lăsat pe toată lumea curioasă în legătură cu trecutul ei. Acest mister este amplificat pe măsură ce călătoria în timp devine un element central al filmului. Spre deosebire de alte abordări ale călătoriei în timp, Sakuta nu se întoarce în trecut pentru a salva pe tânăra Shoko. În schimb, acțiunile sale din prezent afectează viitorul, permițându-i lui Shoko mai în vârstă să se întoarcă în trecut și să-l ajute pe Sakuta. Acesta creează un cerc cauzal care nu destabilizează cronologia, un mecanism fascinant care se potrivește perfect cu regulile stabilite ale universului seriei. Elementele supranaturale din film – unde amintirile persistă dincolo de diferitele linii temporale – permit ca Sakuta și Shoko să-și păstreze legătura, chiar dacă una dintre versiunile lui Shoko nu mai există.
Utilizarea călătoriei în timp se leagă, de asemenea, de temele centrale ale filmului, precum dorința și nevoia de o viață normală. Dorința lui Shoko cea tânără de a trăi o viață sănătoasă și de a experimenta bucuriile simple ale vieții, precum frecventarea școlii și construirea unor relații, subliniază adâncirea emoțională a poveștii. Lupta lui Shoko reflectă impactul emoțional pe care condițiile cronice le pot avea asupra individului, iar călătoria sa de a accepta soarta este profund emoționantă. Prin sprijinul emoțional oferit de Sakuta și Mai, Shoko găsește speranță, iar apariția lui Shoko mai în vârstă pentru Sakuta îi oferă acestuia încurajarea de care avea nevoie pentru a depăși propriile provocări emoționale.
Excelență vizuală și sonoră
Filmul este vizual uimitor, menținând aceeași calitate superioară a animației care a făcut ca seria anime să fie atât de îndrăgită. Cinematografia face o treabă excepțională în amplificarea încărcăturii emoționale a fiecărei scene, mai ales în momentele în care personajele își înfruntă propriile conflicte interioare. Sunetul adaugă un strat suplimentar de subtilitate și adâncire, fiind mereu la locul său și accentuând perfect emoțiile transmise de personaje.
Concluzie: DE VĂZUT pentru fanii seriei
Drept urmare, Seishun Buta Yarou wa Yumemiru Shoujo no Yume wo Minai este o explorare magistrală a timpului, sacrificiului, iubirii și destinului. Filmul reușește să păstreze un echilibru remarcabil între greutatea emoțională și explorarea filosofică, respectând în același timp regulile stabilite ale universului său. Indiferent dacă ești fan al seriei sau pur și simplu cauți o poveste captivantă și plină de suflet, acest film trebuie văzut neapărat.
Gânduri finale, dezbateri și notă
Știți că nu prea ofer note anime-urilor pe care le urmăresc, cel puțin evit s-o fac în articole, dar filmul acesta a stors tot din mine. A fost un, dacă vrei, roller coaster de emoții. Atâtea momente în care mi-am spus: ”NU SE POATE AȘA CEVA!”, am urlat prin cameră, îmi venea să dau cu laptop-ul de pământ. Am plâns, am râs, m-am simțit bine, simțeam și că-mi venea să mor. Mult prea multe stări și sentimente.
Oricât mi-aș bate capul să explic ce am simțit urmărind acest film, cuvintele nu pot descrie decât o mică parte din întreg. Am să fiu sincer cu tine, am o reținere să urmăresc mai departe din simplul fapt că la un moment dat se va termina totul. Știi sentimentul ăla când termini un anime bun și rămâi cu un gol, nu?
Totuși, mă bucură faptul că memoria mea e absolut praf și în viitor, poate peste 10 ani, am să revăd seria anime și filmele cu aceeași bucurie pe care am avut-o și prima oară.
Îmi aduc aminte că asta am simțit și când urmăream Evangelion. Nu aveam tragere de inimă să trec de seria TV din același motiv, dar ca orice lucru frumos, trebuie să ajungă și la final.
Poate, cândva, într-un viitor ceva mai îndepărtat, voi vedea și filmul următor, dar m-am abătut. Să revenim de unde am plecat: Note. 10 e o notă mică, sincer, dar e maximul pe care-l pot oferi fără să mă complic. Totuși, acest film a ajuns lejer în top 5 filme anime favorite.
Sper să apuc să citesc și seria de Light Novels. Sau măcar să o am în colecție.