Ok, interesant nume și am zis că merită o șansă. Este pe Netflix, este la îndemână și chiar aveam nevoie de un anime să-mi aducă aminte că încă sunt un copil care se entuziasmează la o luptă fictivă bună.
Dau play, ta-dum, începe episodul. M-am uitat prima dată dacă e desenat pe jumătate și după cinci minute am realizat că nu. Bun, începeam să mă entuziasmez. Ni se prezintă o poveste scurtă cum că omenirea aproape a fost eradicată de către o mașinărie construită de oameni. „Ultron?” În povestea asta îi spune „Anthrasax” și aproape că ar fi reușit dacă nu apărea nu știu ce forță a binelui care a învins și așa a apărut magia pe lume.
Ajungem în prezent cu povestea unde orașul Meta-llicana este atacat de această armată malefică numită „Armata întunecată rebelă” (sau ceva pe acolo). Apare o fată cu țâțe mari, o semi introducere, o bătălie. „Au început în forță” mi-am spus eu, dar gândindu-mă de fapt că au creat un cadru tensionat, ca să poată să strecoare o rezolvare și uite așa ne trezim cu protagonistul principal în anime. The inciting incident. Am zis că pot să mă uit la așa ceva, mai ales că era implicată nu știu ce armată malefică care ataca cu trolli (nu d-ăia de pe net), goblini, uriași, era și ceva magie. Să vedem ce-am văzut mai exact.
Acțiunea continua și am aflat că singura salvare a regatului era ca să-l elibereze pe vestitul vrăjitor Dark Schneider. S-a dovedit că fiorosul adversar fusese sigilat în corpul unui copil, iar vraja de desfacere presupunea și un sărut din partea unei fecioare. Când am aflat asta am ridicat puțin din sprânceană, dar apoi mi-am dat seama că are scop umoristic, știți, fecioara punea preț pe primul ei sărut și de aici un conflict interior, mai ales că trebuia să-l sărute pe copilul de care avusese grijă toată viața. În timpul ăsta niște oameni erau călcați în picioare de uriași, la propriu. Până la urmă își ia inima în dinți, îi dă un pwp lui Lucien, puff niște fum de vrăjitor și apare Dark Schneider.
Înalt, păr alb foarte lung, canini pronunțați. Parcă vedeam un Raizen luat de pe Wish, dar era un Raizen. Mi-a stârnit interesul. Vrăjitorul învinge armata invadatoare și apoi vrea să-i ucidă pe toți din regat pentru că au îndrăznit să-l oprească cu cincisprezece ani în urmă, când a încercat să cucerească întreaga lume. Era pe punctul să o facă, dar fecioara l-a oprit. Yoko, căci așa o cheamă, se pare că era singura ființă din lume care-l punea ține sub control și ba mai mult, putea să-l schimbe înapoi în Lucien cu un singur pwp, ceea ce a și făcut.
Serialul a continuat cu lupta dintre Dark Schneider și armata aia diabolică, care era condusă de vrăjitori puternici, dar aveau un istoric. Toți fuseseră în cârdășie cu Dark, în momentul în care acesta a încercat să cucerească lumea. Puteam să trăiesc foarte bine cu luptele lor, dar producătorii, omul care a scris manga, sau habar n-am cine, a decis că e potrivit să ducă anime-ul într-o zonă foarte ciudată. Dark pe lângă faptul că era cel mai puternic, era și cel mai narcisist. Spunea într-una cât de chinuit e de faptul că e cel mai frumos și puternic din lume și asta e partea care mi-a plăcut, dar partea care nu mi-a plăcut este aia în care găsește potrivit să le ia pe femei de țâțe. Un alt lucru, toate femeile cu care se lupta, erau cumva și virgine, și care nu mai era virgină, ei bine, fusese dezvirginată de el. Să mai spun că aceeași persoană este și fiica lui vitregă?
Nu m-a enervat faptul că anime-ul a fost sexualizat sau că era o relație semi-incestuoasă acolo, dar totul era atât de gratuit, atât de libidinos și nu ajuta deloc caracterul. Faptul că a putut să miroasă o virgină de la o poștă nu l-a făcut nici mai fioros, nici mai determinat, nici mai bărbat și nici mai cuceritor. De altfel, toate femeile cumva abia așteptau să fie trase de țâțe de el, mai puțin Yoko, care încerca să-i țină morală, dar rezistența era așa jalnică. Sincer, toate fazele astea m-au făcut să mă gândesc dacă tot ceea ce cunoaștem noi ca hentai e așa prost sau doar unele.
Dacă nu știți ce este ahegao atunci cel mai bine ar fi să nu aflați niciodată, dar o să am un mic rant aici. Anime-urile în general au anumite avantaje față de orice alt fel de artă în a transmite anumite lucruri. Cel mai important, pe care-l văd eu, este exagerarea. Exagerarea când cineva e speriat, dar într-un stil amuzant, cu lacrimile la ochi, când cineva râde, când cineva se plictisește, este suspicios cu privire la ceva. Toate fețele alea care sunt posibile doar pe o foaie de hârtie este unul din motivele pentru care mă uit la anime-uri. Creatorii de manga/anime-uri au extins genul ăsta de exagerare și în zona sexuală și de acolo a ieșit acest ahegao. Poate că sunt pe lângă publicul țintă și unor oameni li se pare plăcut (în vreun fel sau altul, scopul meu nu este să le bat obrazul oamenilor cărora le place asta), dar mie nu-mi plac deloc. În celelalte exagerări există un factor care le face să fie plăcute și anumite comedia. Creează o situație comică și în felul ăsta reușesc să funcționeze. În zona erotică nu pare să funcționeze deloc.
Dacă ar fi să-i dau o notă primului sezon, pentru că este doar un sezon acolo, i-aș da un solid 2 din 5. „Dar Da Shi, cum poți să dai o notă așa mică doar pentru că nu înțelegi cum funcționează actul de-a lua o fată de țâțe?” Nu dau 2 doar pentru asta. Au fost multe alte lucruri care nu au funcționat. Structura a fost destul de tipică și previzibilă, dar și proastă. Luptele au fost destul de neinteresante și mai ales faptul că de fiecare dată când un participant începea să zică un descântec pentru o vrajă (incantații din cele mai proaste), apărea un spectator care se străduia să explice acea vrajă. Partea și mai nasoală era că de fiecare dată era cineva care nu-i venea să creadă că Dark sau un adversar o să folosească vraja aia, neținând cont de faptul că o folosise cu două episoade în urmă. Mereu era cineva cu o față surprinsă care exclama: Vraja aia?!!?!?!?!?! Nu se poate. Și fiecare vrajă era din ce în ce mai epică, mai legendară, mai rară, mai și mai…
Dacă o să mai apară și sezonul doi puteți conta pe mine că nu o să mă mai uit. La început chiar aveam speranțe, dar treisprezece episoade mai târziu mi-am dat seama ce risipă de bani a fost asta. Probabil sunt multe alte manga acolo care ar merita o adaptare și o expunere mai bună. Mai ales că manga asta a început undeva prin 1988. Și-a trăit traiul și-a mâncat mălaiul, nu de un anime avea nevoie, ci să fie uitată de oameni.