Recenzie Anime – Kimi no Na wa.

Kimi no Na wa. Ce mai film… L-am văzut acum câteva ore, deci e ceva proaspăt, deci (x2) șansele de a rata ceva sunt mici. După ce l-am terminat, starea mea a fost fix cea din poză.

Acum, serios, pe lângă faptul că n-am mai scris de mult timp o recenzie, de cam 3 luni și 2 săptămâni, am zis că trebuie obligatoriu să scriu despre acest film. Totodată, promit că vor fi ceva mai dese recenziile, pentru că m-am apucat serios de văzut anime.

Să trecem la subiectul articolului din această minunată zi de 15 mai 2022, la 230 de zile depărtare de Revelion și la 790 de articole depărtare de ținta de 1000 de articole, Kimi no Na wa. Sau mai bine zis, recenzia filmului.

Mitsuha este o fată care trăiește într-un sat unde ”trenul vine o dată la 2 ore”, cafenelele sunt un concept rupt din vise și totuși, există 2 baruri… unul lângă celălalt. Mitsuha-și dorește o viață mai bună în Tokyo. Visul ei devine realitate când se trezește în trupul unui băiat de vârsta ei. Acum, ea (sau el) trebuie să jongleze cu viața personală, liceu și locul de muncă cu jumătate de normă. În acest timp, Taki, se află în trupul Mitsuhăi.

Protagoniștii filmului sunt fantastici. Dacă Ghibli se pricepe la portretizarea copiilor, Makoto Shinkai știe să pună tineretul, respectiv adolescenții, în valoare. Pe bune, primul lucru pe care Taki îl face când se trezește în corpul unei fete este să… își maseze sânii, iar când Mitsuha se trezește în corpul unui băiat, primul lucru pe care-l face este să… își verifice atașamentul. Totuși, elementul confuz combinat cu șocul de a te trezi în alt corp oferă viață personajelor și credibilitate. Nu mă credeți? Urmăriți filmul. Asta-n cazul lui Taki.

Mitsuha se află într-o postură mai ezitantă, jenantă, dar totuși este curioasă de noua parte a corpului, la vârsta la care alte fete ar spune ”Ce scârbos!”.

Țin să menționez, extremele se atrag. Taki este o fire mai… complicată. Timid, dar, totodată, se lasă ușor controlat de propriile emoții, se enervează repede și acționează la nervi, pe când Mitsuha este fix opusul.

Drama menține balanța comic-romanță în echilibru. Chiar dacă cele 2 personaje sunt firi extreme, trebuie să-și mențină stilul de viață în zilele de schimb. Totuși, schimbările sunt observate de restul personajelor. Știu, sună confuz, așa e și anime-ul, dar uite un exemplu: Matsuha este fiica primarului și este tachinată de colegii ei de clasă, iar ea acceptă aceste tachinări și nu le pune la suflet, pe când, Taki, atunci când se află în ”corpul de schimb”, ripostează. La extrema opusă, Matsuha își folosește personalitatea sensibilă, elegantă și politicoasă pentru a-l ajuta pe Taki cu relațiile interumane… și-i toacă banii la cafenea.

Kimi no Na wa. este un film care pleacă de la niște elemente simple de romantism și comedie și ajunge la a se injecta cu multă dramă. Totuși, cred că putem fi toți de acord că maestrul Shinkai a arătat perfect frustrarea umană când încerci să îți aduci aminte un vis, dar nu poți. Cu cât te gândești mai mult, cu atât dispare mai mult. Pentru noi, spectatorii, care știm visul în sine, este al naibii de frustrant, în cel mai bun posibil, să vedem protagoniștii filmului cum nu-și aduc aminte unul de celălalt.

Dacă aș putea aplica o singură îmbunătățire filmului, aș face doar atât: să prezint mai mult efectele lipsei unei figuri atât materne, cât și paterne, asupra vieții Mitsuhăi. Știu, nu are sens și probabil e frustrant și probabil nu vei mai citi mai departe, dar nu poți înțelege fără să vezi filmul, crede-mă.

Îmi place că filmul este, cumva, împărțit pe acte. Se cunoaște munca maestrului Makoto Shinkai. Doar numele lui garantează succes, chiar dacă totuși am avut un moment când voiam să închid filmul pentru că am crezut că ăla era finalul și am crezut că ceva mai prost nu există.

Per total, RECOMAND! Voi cumpăra și Blu-Ray-ul filmului și-l voi adăuga la colecție. Te îndrum și pe tine să faci asta cu orice anime care-ți ajunge la inimă. Numai cât am derulat un pic câteva secvențe să-mi mai aduc aminte unele amănunte și m-au luat fiorii…